Un senator pe cleanță

Loading

Deunăzi, am ajuns târziu acasă de la muncă, așa cum mi se întâmplă de obicei și, când să apăs pe cleanță, fericită că pot pune capul pe pernă după o zi plină de realizări, am avut o reacție de a mă retrage. Pe cleanța ușii mele stătea atârnat … un senator… sau un potențial senator… sau deputat… de altfel nu mai contează…

stampila-votCeea ce voiam să vă spun e că nu mă mir deloc de ce avem în Parlament oameni care nu deschid gura timp de patru ani decât atunci când depun jurământul. Suntem în campanie electorală, așa că pot lua pulsul din interior. Am ocazia să stau de vorbă cu diverși candidați, sau reprezentanți de partid, sau președinți, iar unii dintre ei sunt exact oamenii de care nu avem nevoie să ne conducă destinele. Să vă dau un exemplu de la televiziunea pe care o conduc: unii cer timpi de antenă, te fac să le acorzi, de, să fii echitabil față de toți, după care nu se prezintă. La locale abia am reușit să fac dezbaterile, pentru că trebuia să am minim doi invitați. La parlamentare am zi, hai, frate, să băgăm doar emisiuni de promovare, poate se tem de dezbateri. Nici la astea nu vin unii, dându-se foarte ocupați, că trebuie să meargă la pas prin județ. De parcă nu tot gorjenilor le vorbesc de la televizor. Ba, dimpotrivă, la televizor pot comunica mult mai multor oameni. Eu cred că, de fapt, se tem, sau nu știu să vorbească, sau nu știu ce și preferă să se plimbe prin județ și să împartă pliante făcute meșteșugit… de alții. Iar când nu-i găsesc pe oameni acasă, că de, lumea mai și muncește, le lasă poza lor surâzătoare pe pliantul plin de promisiuni, atârnată de cleanța ușii. Și uite cum, eu așteptam parlamentarul să-și onoreze timpii de antenă solicitați la televiziune și el mă căuta pe acasă, să mă convingă cu pliantul să-l votez…