Școala, o preocupare pentru regimul comunist (IX)

Loading

În ultimii ani au existat multiple preocupări istoriografice pentru trecutul învățământului de pe aceste meleaguri, perioada comunistă fiind mai puțin aprofundată deși este cea mai plină de realizări. Statul comunist a investit în școli, practic atunci s-a construit rețeaua școlară care funcționează și în prezent. Încercăm să punctăm câteva momente importante din învățământul acelei perioade care nu a însemnat doar investiții ci și ideologizare, scăderea calității actului educațional spre sfârșitul perioadei și aceea practică agricolă care nu era prea populară printre părinți și elevi.

Toți elevii își doreau să fie pioniei și apoi uteciști
Toți elevii își doreau să fie pioniei și apoi uteciști

În acest episod ne oprim mai atent asupra vieții de liceean în anii comunismului, destul de departe de cea prezentată în filmele din colecția “Liceenii”. Cei care au făcut liceul în anii comunismului își aduc aminte de “epopeea” fiecăruia de a scăpa de numărul matricol care era practic semnul de înregimentare într-o societate care nu accepta indivizii diferiți. În aceeași direcție, carnetul de elev trebuia ținut permanent asupra elevului și era un instrument care, după cum am văzut anterior, conținea îndatoririle cele mai importante ale acestuia: sa-si iubească țara, să fie cinstit, bun si drept, să păstreze avutul obștesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinți. Carnetul de elev trebuia semnat de parinti.
Nu era atât de ușor să fii elev în acele vremuri. Se făceau ore și sâmbata, iar duminica elevii efectuau muncă patriotică, măturau frunze în parc, greblau, plantau puieți, strângeau gunoaie, culegeau plante medicinale (care se predau în ora de dirigenție, împreună cu anumite cantități de borcane și de maculatură), cultivau flori, participau la concursuri artistice de creație, recitare de poezii, la cor, la manifestații cu ocazia zilelor festive gen 1 Mai, 23 August ș.a. Desigur, toate par acum dispărute în negura vremii iar unele din ele, pe lângă propaganda de care nu puteam scăpa, au format oameni.
Partidul și statul comunist dădeau mare importanță sectorului de Educație, dovadă că manualele erau gratuite pe toată durata studiilor si erau publicate în tiraje enorme, fiind foarte răspândite în epocă.

Nu toți înțelegeau…

În învățământul gorjean evoluțiile au fost foarte interesante în această perioadă. Bunăoară, în 1975, Vasile Romanescu era silit să remarce că în anumite licee din Gorj mediocritatea era prezentă într-o proporție importantă: “La liceul agricol din cei 300 de elevi cu situația încheiată 151 sunt promovați și 149 corigenți, majoritatea la mai mult de trei obiecte. Este explicabilă această situație, deoarece elevii au fost mult solicitați în campania de toamnă iar colectivul profesoral nu a întreprins măsurile necesare pentru recuperarea materiei, sprijinirii elevilor pe calea consultațiilor și meditațiilor.
Evidențiem rezultatele bune obținute de școlile profesionale, liceul economic cursuri de zi și liceul pedagogic, unde promovabilitatea este cuprinsă între 72-100%. La liceul pedagogic de exemplu promovabilitatea la anii I și V trece de 90% iar mediocritatea pe unitate este de 2,76%, la anul IV neexistând elevi mediocri.
Elevii de la cursurile serale liceul economic și liceele industriale au obținut rezultate similare cu cei de la profilul real, în foarte puține unități promovabilitatea depășind 50%”.

Pionierii, mândria țării

În vara anului 1989, Organizația Pionierilor din Republica Socialistă România a sărbătorit 40 de ani de existență. Fiecare județ, fiecare organizație marcau însă evenimentul la nivel local, inclusiv în Gorj după cum găsim în “Gazeta Gorjului” din luna iunie 1989.
Statutul de pionier era o obligație, prezentată ca un drept câștigat de fiecare elev care împlinea vârsta de 7 ani, un pas înainte pentru a ajunge membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC). Organizația Pionierilor era condusă de partid și se considera că reprezintă „cadrul propice pentru manifestarea plenară a elevilor de 7-14 ani și de educare comunistă, revoluționară a lor, de pregătire multilaterală, școlară și extrașcolară”.
În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia.
„Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului.” De la 14 ani tinerii deveneau uteciști…