Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » „Şcoala altfel” la Săcelu

„Şcoala altfel” la Săcelu

Submitted by on 11 April 2012articol citit de 1,082 ori | No Comment

Ce născocire, „Şcoala altfel”? Interesantă şi provocatoare se arată această nouă misiune educaţională. De aceea am vrut să o întâlnim în plină manifestare, am deschis calendarul activităţilor proiectate şi am ales să mergem la Săcelu.

Mai mulţi oameni de litere gorjeni, printre care şi scriitorul Ion Popescu-Brădiceni, s-au întâlnit la Săcelu cu elevii din Mătăsari

Mai mulţi oameni de litere gorjeni, printre care şi scriitorul Ion Popescu-Brădiceni, s-au întâlnit la Săcelu cu elevii din Mătăsari

Drumul prin Câmpu Mare nu a mai avut aproape raiul florilor de cireş şi măr din livezile necuprinse de altădată. În faţa noastră se întindea doar un câmp răvăşit de suferinţe, peste care se mai zărea spre cuşma dealurilor doar silueta vreunui pom uitat acolo din întâmplare. Undeva, spre răsărit, trona peste orizont făptura unui cioban aflat cu turma la păscut. Peste căciula lui din piele de miel bârsan, în adâncul zării, se ridica la cer vârful Buila-Vânturariţa din Munţii Căpăţânii. Dincolo de povârnişurile ce se lasă alene spre vale, primăvara încerca să se înscăuneze prin satele de pe Valea Blahniţei.
Alegem calea spre izvoarele miraculoase din preajma râului ce învăluie cu viaţă şi strălucire aceste locuri. Privim spre dealurile Hirişeştilor şi Maghereştilor şi vedem cum focurile au înnegrit pantele stânjenind covorul ierbii şi neliniştind pădurile. Ştim că acestea sunt nevrednice porniri ale omului de a scăpa mai uşor de mărăcinişuri, uitând de rânduiala sănătoasă a eliberării arborilor tineri prin descopleşiri. Admirăm ghirlande verzi cu muguri moi şi frunze fragede în sălciile pletoase crescute lângă luciul de apă al lacurilor, foarte puţine pentru acest ţinut, din apropierea unor livezi de meri în care s-a oprit să zorească în mare folos mâna harnică a unui pomicultor.
Coborâm spre satul-staţiune din lungul văii. Ni se pare prea tăcută albia râului, sclipitor dinspre munţi şi plaiurile Crasnei. Depărtările ni se închid în faţa înălţimilor albe ale Carpaţilor. Sub bulgării de nori aduşi peste cerul albastru de vântul rece dinspre apus, şirul munţilor semeţi ai Olteniei se arată în toată solemnitatea şi măreţia lui, începând cu vârfurile Parângul Mare, Setea Mare, Pleşcoaia, Mohoru, Dengheru şi Păpuşa. Acolo se pare că iarna veşniceşte, dar mai rămâne până ce albul pur se împământeneşte de-a binelea în parfumul florilor de prin pometuri. Apoi, zăpezile se resemnează, învelesc în lacrimi golurile alpine şi se pierd încet în suflet de izvor.

Mătăsăreni în Tabăra Săcelu
Câte ceva din farmecul şi ingenuitatea lor am întâlnit în gândurile şi idealurile copiilor aflaţi la Săcelu, în inedite iniţiative ale unui alt mod de a învăţa şi a trăi, de a face şi a te bucura de succes. I-am întâlnit aici, în baza de agrement pentru tineret, pe elevii aflaţi în ultimul an de liceu, la Colegiul Tehnic Mătăsari. Părinţii au fost generoşi cu ei şi i-au ajutat să-şi organizeze această perioadă de educaţie nonformală aşa cum şi-au dorit. Vor petrece toată săptămâna în tabără, fiind cuprinşi într-un calendar de activităţi diverse, începând cu cele destinate pregătirii examenului de bacalaureat, cele sportive, de formare a abilităţilor de viaţă, cele destinate educaţiei pentru sănătate şi formării stilului de viaţă sănătos, educaţiei ecologice şi protecţiei mediului, educaţiei pentru valori, cetăţeniei democratice şi responsabilităţii sociale, concursuri ştiinţifice, tehnice şi artistice, exerciţii de jurnalism şi dezbateri pe teme de implicare civică, drumeţii şi plimbări în aer liber, întâlniri cu oameni de şcoală şi personalităţi ale vieţii culturale a Gorjului. Cine îi însoţeşte şi îi povăţuieşte? În mod firesc, profesorul de limba şi literatura română şi dirigintele clasei, Dumitru Dădălău, ceilalţi profesori din colegiu care au aderat la programul lor.

Scriitori gorjeni şi cărţile lor
În ziua vizitei, din grădini şi coline, miresme de primăvară se furişau discret în piepturile noastre. Se veseleau mierlele prin rămuriş cu flori şi în pădurea din cioacă înfrunzise întâiul fag. Se împlinise învelişul ierbii din curtea centrului şi liniştea anotimpului ne umplea sufletul cu credinţă şi speranţă. Copiii ne aşteptau în prag de reşedinţă cu sare şi pâine aşezate pe ştergarul ospitalităţii săcelenilor, ţesut de mâini meştere în războiul din casă. Au venit să ne asculte şi să ne vorbească despre ei mulţi elevi gimnazişti ai şcolii  din localitatea gazdă, împreună cu directoarea lor, profesoara Ileana Corobea. În sala de festivităţi ne-am aşezat cuminţi cu toţii la o sărbătoare de literatură adevărată cu scriitorii Ion Popescu Brădiceni, Doru V. Fometescu, Teodor Voicu şi Ion Elena. Timp de aproape trei ore, oaspeţii au prezentat elevilor cărţile lor de poezie sau proză. Au vorbit despre crâmpeie nostalgice din copilăria lor, colorând comunicarea cu întâmplări năstruşnice din care s-au desprins inocenţa ştrengăriei nevinovate dar folositoare vieţii, utilitatea faptei săvârşite ca joc al universului imaginativ şi gingaş în căutări. Prin tâlcul povestirii şi eleganţa discursului s-au conturat trăsăturile definitorii pentru modelele umane pe care elevii le aveau deja în mijlocul lor şi cărora aveau bucuria să le adreseze întrebări dintre cele mai surprinzătoare, incomode chiar.
Citeam în privirile lor dornice de a explora prezentul şi chiar viitorul multă mirare, dar şi multă lumină, lumina privirilor pline de mulţumirea şi siguranţa de a afla lucruri interesante, folositoare gândurilor, ambiţiilor şi idealurilor ce îi animă. Au pătruns în adâncimea timpului scormonind biografia scriitorului Pompiliu Marcea. Învăţând să preţuiască strădaniile învăţătorilor din Colibaşi – şcoala la care a învăţat renumitul critic literar misiunea de a fi folositor neamului şi ţării sale. Au putut să compare adolescenţa lor cu anii adolescenţei invitaţilor, cu amintiri relevante despre importanţa muncii în formarea şi  dezvoltarea profesională, în realizarea bunăstării şi păcii sociale. Au fost repovestite momente relevante din tumultul şantierelor, s-a vorbit despre romantismul marilor construcţii, despre fascinaţia şi puritatea naturii, despre valori şi atitudini, despre întâmplări care au influenţat opera scriitorilor şi au dat chiar personajele din scriitura acestora. S-au pus întrebări şi s-au găsit răspunsuri pe măsura aşteptărilor, unele legate de motive de a face jurnalism juvenil, de a umbla prin lume după subiecte şi întâmplări, de a scrie cu pasiune şi a-ţi ajuta fraţii şi familia cu sumele de bani primite pentru articolele publicate în anii de liceu. Alţii au vrut să afle cum influenţează poezia actul medical, cât de mult se construieşte succesul pe moralitatea în arta scrierii, ce sentimente se coagulează în foşnetul lecturii de carte şi cât de profitabilă este setea de învăţare, într-un context dominat de muţenia şi răceala limbajelor electronice.
Dezinvolţi şi strălucitori la faţă, plini de satisfacţia lucrului bine făcut şi a fericirii de a învăţa altfel decât la clasă, pe parcursul unei lecţii situate între două recreaţii, elevii nu s-au temut de trecerea timpului, că nu le ajunge ora să facă tot ce şi-ar fi dorit. Liniştea şi interesul învăţării nu le-au fost grăbite deloc de sunetul clopoţelului, au căutat în tihnă adevărul şi au gustat cu plăcere din sâmburele acestuia. Şi le-a fost de mare trebuinţă! Toţi vor pleca de la Săcelu mai bogaţi, mai pregătiţi să învingă realitatea, să fie ei înşişi, să se cunoască mai bine, să fie mai puternici, mai înţelepţi, mai receptivi la schimbare, mai grijulii cu ziua de mâine.
Programul „Şcoala altfel” a venit în sprijinul lor. Ca o inimoasă şi benefică scormonire în necunoscut, ca o idee bine înfiptă în viitorul şcolii, cu temeiuri spectaculoase întru civilizarea faptei şi trăirilor umane, întru progres şi frumoasă afirmare socială.

Comments are closed.