Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Schitul Crasna, „loc ales și frumos”

Schitul Crasna, „loc ales și frumos”

Submitted by on 17 July 2012articol citit de 1,580 ori | No Comment

Drumul de la Târgu-Jiu spre Crasna este unul dintre cele mai frumoase din punct de vedere pitoresc şi mai interesant din punct de vedere istoric. Pornind de la Târgu-Jiu în direcţia nord-estică pe o întindere de 30 km şi mergând pe malul stâng al Jiului este umbrit de dealuri acoperite peste tot de vii, pruni şi păduri. Drumul apucă apoi pe sub poalele munţilor Parângului, ale căror vârfuri se înalţă care mai de care peste plaiuri, adăugând la frumuseţea peisajului. Este interesant acest drum, fiindcă trece prin locuri istorice pe unde întemeietorul neamului românesc, marele împărat Traian, a trecut în fruntea legiunilor sale victorioase în războiul al II-lea cu dacii.

Biserica se înfăţişează drept o clădire greoaie, cu pereţi puţin înalţi, iar stilul arhitectonic este unul bizantin

Biserica se înfăţişează drept o clădire greoaie, cu pereţi puţin înalţi, iar stilul arhitectonic este unul bizantin

Numele acestei localităţi, „Crasna”, este pe deplin justificat de încântătoarele poziţii în care se găseşte, rar găsindu-se un asemenea loc unde se întrunesc cu atâta îmbelşugare frumuseţile naturii.
Astăzi se află în Gorj trei sate cu numele de Crasna: Crasna-Ungureni, Crasna de Vale şi Crasna din Deal, în documente însă nefăcându-se nici o deosebire între ele.

O așezare specială

Despre Schitul Crasna, Alexandru Ștefulescu spunea la începutul secolului trecut: „Loc ales şi frumos de unde mintea îşi poate lua zborul către sferele senine unde domneşte.”
Schitul Crasna a fost întemeiat la început ca mănăstire în prima jumătate a secolului al XVII-lea (24 septembrie 1636) de către marele Pitar Dumitru Filişanul şi se află în satul Crasna-Ungureni, pe lângă Drăgoieşti, pe malul stâng al pârâului Sunătoarea, la 30 km spre nord-est de Târgu-Jiu. Poziţia sa pe malul pietros al pârâului Sunătoarea, al cărui zgomot tulbură liniştea adâncă în mijlocul dealurilor şi pădurilor, este una dintre cele mai plăcute din Gorj. Crasna a fost una din acele mănăstiri care în urma inexistenţei mijloacelor de vieţuire îndestulătoare, la un secol şi ceva după apariţia sa pe pământul Gorjului, a decăzut la treapta de schit. Dumitru Filişanul înalţă aşadar într-una din cele mai frumoase poziţii pitoreşti din Gorj – Schitul Crasna- monumentul său de pietate către Dumnezeu, o nouă podoabă pentru ţara sa, un nou monument cultural.

Clădirile schitului

După clădirile ce se mai văd astăzi în fiinţă şi după ruinele ce au mai rămas, după cum ne spune A. Ştefulescu, Crasna a avut în curtea principală două rânduri de clădiri de piatră, în cadrul cărora existau odinioară chiliile călugărilor. Intrarea în curtea principală era ca şi acum pe sub clopotniţă. Astăzi, se află în clopotniţă patru clopote, două dintre acestea purtând aceeaşi inscripţie ce ne arată sub cheltuiala cui s-au făcut, iar ultimul clopot nu poartă niciun fel de inscripţie.

Biserica schitului

Biserica se înfăţişează drept o clădire greoaie, cu pereţi puţin înalţi, iar stilul arhitectonic este unul bizantin. Deşi turla este deschisă, totuşi, în interior este lumină puţină, aproape misterioasă.
Pictura comună bisericilor din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, este în unele tablouri de o plasticitate şi expresivitate remarcabilă şi se prezintă, în general, intactă.
Biserica, ca toate celelalte biserici are un advon (pridvor), un pronaos (nartică), un naos (templu sau cor) şi un altar. La început advonul era deschis şi susţinut pe stâlpi de cărămidă, însă mai târziu a fost închis şi zugrăvit, după cum se vede dintr-o mică inscripţie în vopsea deasupra uşii principale.
Altarul este despărţit de naos printr-o catapeteasmă de o frumuseţe remarcabilă, cap de operă a sculpturii şi a picturii româneşti din veacul al XVII-lea.

Catapeteasma

Supranumită şi „ mândria Crasnei”, catapeteasma este exemplul cel mai strălucit al dărniciei religioase a strămoşilor noştri. Materialul, forma şi inscripţiile înfăţişează în toată splendoarea ei viaţa religioasă a românilor din acea perioadă. Inscripţiile evanghelice în limbile ebraică, greacă şi latină, texte întregi slavice însoţite de emblemele evangheliştilor, decorează cu mult gust catapeteasma, foarte rară în felul său.
Aceasta înfăţişează, după cum relata Alexandru Ştefulescu, „ o floare uimitoare de jos şi până sus plină de măreţie, săpată cu o daltă măiestrită, umplută cu iconiţe artistice, încoronată în partea de sus cu dureroasa răstignire a lui Iisus, ce tronează peste simpaticele chipuri ale lui Matei Vodă Basarab şi Mitropolitul Ştefan arhipăstor al Munteniei”. Corpul lui Iisus în mărime naturală şi sfâşiat de cuie inspiră sentimente menite a încălzi inima şi a îndemna-o la acţiuni generoase. Deasupra capului Mântuitorului stă scris motivul osândirii sale în limbile ebraică, greacă şi latină: „ Iisus Nazărineanul regele Iudeilor” ( Ion IX,19).
Mai jos sub picioarele lui Iisus, stă în genunchi de partea stângă Matei Vodă cu coroana pe cap şi în mantie domnească, având inscripţia „ Io, Matei Basarab Voevod”, iar de cea dreaptă se află tot în aceeaşi poziţie, Mitropolitul Ştefan cu inscripţia „Chir Ştefan Mitropolit şi arhiepiscop a toată ţara Ungro-vlahiei”.
Atât satul cât şi schitul Crasna îşi păstrează şi în zilele noastre farmecul şi pitorescul remarcate odinioară de Alexandru Ştefulescu în cartea sa sub acelaşi nume („Schitul Crasna”), rămânând şi în zilele noastre una dintre destinaţiile ce merită a fi vizitate în judeţul Gorj.
Alina-Larisa Bocea
Studentă la Facultatea de Arhivistică, Academia de Poliţie „Al. I. Cuza”

Comments are closed.