Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Satul la Muzeul Judeţean: „Habitat, trăire, tehnică în satul gorjenesc tradiţional”

Satul la Muzeul Judeţean: „Habitat, trăire, tehnică în satul gorjenesc tradiţional”

Submitted by on 3 November 2009articol citit de 1,900 ori | No Comment

În contextul oferit de manifestările prilejuite de aniversarea a 145 de ani de la înfiinţarea Consiliului Judeţean Gorj s-a înscris şi organizarea expoziţiei „Habitat, trăire, tehnică în satul gorjenesc tradiţional”.

În incinta muzeului, vizitatorii pot întâlni obiectele dintr-o casă originală din Baia de Fier

În incinta muzeului, vizitatorii pot întâlni obiectele dintr-o casă originală din Baia de Fier

La vernisarea expoziţiei care a avut loc marţi, 27 octombrie a.c., la secţia etnografică de la Curtişoara a Muzeului Judeţean au participat reprezentanţi ai instituţiei reprezentanţi ai forului tutelar al Muzeului, Consiliului Judeţean Gorj, – vicepreşedintele Radu Angheloiu, invitaţi: Janeta Ciocan – şefa secţiei de Etnografie si Artă Populară a Muzeului din Baia Mare, colonelului Eugen Ţambrea însoţit de un grup numeros de jandarmi şi cadre de la Centrul de Instruire şi Perfecţionare a Jandarmilor „General Gheorghe Magheru” din Bumbeşti-Jiu, prezenţe care de altfel au devenit obişnuite ale Muzeului de la Curtişoara şi nu numai atât.
Habitat, trăire, tehnică sunt cele trei coordonate distincte, dar, în acelaşi timp, complementare prin intermediul cărora putem defini acea structură complexă care ne marchează existenţa şi pe care în mod generic şi poate uşor superficial o numim: mod de viaţă. Pentru evoluţia comunităţilor umane încă din cele mai vechi timpuri, factorul decisiv ca importanţă şi determinant al tuturor modificărilor în ceea ce priveşte ritmul vieţii este mediul astfel încât pe drept cuvânt istoria disciplină socială, poate fi interpretată ca geografie în mişcare.
Mediul însă, chiar şi sau mai ales, defavorabil, neprielnic nu este însă neapărat un factor nociv ca reflectare asupra comunităţii umane. Mai mult, într-o înlănţuire de cauzalitate, firească, această generoasă adaptabilitate, un fenomen o însuşire înnăscută dar favorizată şi care ne influenţează şi în prezent.
Astfel soluţiile tehnice primordiale: răsucirea fibrelor care a dat firul, ţesutul în război vertical sau orizontal, realizarea produselor conice specifice la roata olarului, revoluţionarea transporturilor având la bază aceiaşi invenție – roata, tăbăcirea pieilor, dar şi prelucrarea minereurilor, ş.a. sunt în acelaşi timp o măsură a ingeniozităţii omului cât şi proba adaptării la mediu urmând îndeaproape nevoile specifice în funcţie de areal.
Dacă soluţiile tehnice oferite au răspuns nevoilor concrete, urmare a interacţionării cu mediul în ceea ce priveşte latura, spirituală, au fost create reprezentările ce oferă iniţial oarecare explicaţii asupra fenomenelor greu descifrabile (ex.: focul este adus de Prometeu, etc) şi mai târziu constructiv necesităţii unei vieţi sociale organizate (ex: marile religii au la bază percepte morale pe a căror respectare îşi pun bazele populaţii din diferite areale).
Spaţiul specific Gorjului şi Olteniei, în general unde abundă simboluri, elemente de mitologie, laolaltă cu instrumente rod al ingeniozităţii şi acumulării tehnice în timp este camera (odaia) cu foc, vatra chiar din interiorul casei tradiţionale. Prin raportare la acestea se deschid orizonturi la nivelul gospodăriei tradiţionale ori satului tradiţional, unităţi morfofuncţionale cu rol sine qua non în stabilitatea şi perpetuarea naţiunii.
Vatra de sorginte bizantină, folosind termenul „bizantin” pentru a defini orientalismul întruneşte toate cele trei coordonate menţionate. Aici se regăsesc mijloace destinate pregătirii hranei (masă, oale, ţest, piuă, putinei, postavă, etc.) şi tot aici clăci unde nu lipsesc snoave sau poveşti, cu caracter moralizator se predau prin viu grai cunoştinţele dobândite, învăţături rod al acumulării de veacuri fiind şi modalitatea poate inconștientă (venită de la sine) de a realiza punţi, legături sociale.
În acest spaţiu sacru al familiei, pristolnicul şi icoana de vatră alungă maleficul după cum acelaşi rol îl are şarpele încrustat pe stâlpii porţii de la intrare în gospodărie astfel încât mediul iniţial inospitalier devine cu totul propice dezvoltării activităţilor umane.
Habitat, trăire, tehnică, aparent independente sunt însă consonante, ne relevă în prezent şi în viitor în concordanţă cu alte cunoştinţe elementare necesare pentru stabilirea unei imagini cât mai reale despre trecut şi prezentul actual.

Comments are closed.