Au trecut deja şase ani din momentul când Dumitru Bunoiu a plecat pe drumul fără întoarcere, într-un moment în care mai avea foarte multe de făcut pe acest tărâm. Pentru familie şi rude, pentru colegii de serviciu şi prieteni, pentru toţi a fost foarte greu să se obişnuiască cu gândul că “Rucu” sau “domnul Bunoiu”, cele mai folosite variante, nu se va mai întoarce. Primăria Târgu-Jiu a făcut o reparaţie morală declarându-l cetăţean de onoare.
Dumitru Bunoiu, regretatul dascăl şi manager al Colegiului Tehnic „General Gheorghe Magheru”, merita să-i fie recunoscute meritele fie şi prin această diplomă simbolică de „cetăţean de onoare”. Faptul că cel care a primit această onoare din partea Consiliului Local Târgu-Jiu a fost chiar Mădălin Bunoiu, prorector al Universităţii de Vest din Timişoara, şi cel care a ridicat tradiţia de familie a carierei didactice la un nivel superior, nu este deloc întâmplător, este unul dintre tinerii care au confirmat în învăţământul superior.
Meritele lui Dumitru Bunoiu
Mă leagă o prietenie veche legată de începuturile revistei CUGET LIBER şi prima monografie de la „Magheru” prin anii 1994-1995. A fost omul care a avut în primul rând meritul să strângă oameni valoroşi pe lângă el şi să îi facă să lucreze într-o echipă. De asemenea, este autorul fenomenului cultural din jurul revistei CUGET LIBER.
Dumitru Bunoiu s-a născut pe 12 februarie 1950, în satul şi comuna Slivileşti, pe atunci în judeţul Mehedinţi. Va absolvi şcoala generală în satul natal iar liceuul în localitatea Strehaia. A mers după aceea să devină inginer în urma absolvirii Facultăţii de Electrotehnică la Timişoara. A primit apoi repartiţie la fosta Întreprindere de Articole Tehnice din Cauciuc şi Cauciuc Regenerat(actuala ARTEGO) iar prin concurs a ajuns la fostul Liceu Industrial de Chimie Nr 1. A condus această instituţie şcolară mulţi ani ca director dar a sfârşit brusc în urma unui accident rutier stupid în care nu a avut nici o vină.
Inginerul Dumitru Bunoiu a iubit foarte mult personalitatea lui Gheorghe Magheru a istoriei naţionale, dovadă că a devenit „patronul spiritual” al liceului pe care îl conducea. Cu domnia sa, în anul 2007 am colaborat la proiectul ZESTREA MAGHERILOR, carte care a reunit atunci câteva noutăţi istoriografice care îşi găsiseră locul doar în revista CUGET LIBER.
Pentru cei care l-au cunoscut mai puţin pe Dumitru Bunoiu, se cuvine a fi menţionat faptul că acesta era un mare iubitor de istorie şi un cunoscător bine documentat al personalităţii lui Gheorghe Magheru. Este autorul unei serii de cărţi, publicate unele în colaborare, printre care reţinem titluri ca „Miracolul Brâncuşi”, „Paşi pe tărâmul eternităţii Cugetului Liber”, „Monografia Grupului Şcolar General Gheorghe Magheru”, „Portofoliul-metodă modernă de evaluare”, „Seară bună, Măriucă” ş.a.
Într-o carte dedicată istoriei şcolii gorjene îl comparam pe Dumitru Bunoiu cu un Meşter Manole în privinţa realizării bustului lui Gheorghe Magheru din curtea liceului cu acelaşi nume. Proiectul şi o mare parte din realizarea acestuia au fost gata în ultimele luni de viaţă ale lui Dumitru Bunoiu, dar ca să fie gata şi durabil poate era nevoie de o jertfă, aceea din primăvara anului 2008.
Îi vom păstra o neştearsă amintire!
