Săptămâna ce a trecut a consemnat o premieră în Justiția din România, o sentință de achitare a fost clasată într-un caz de recurs în anulare iar procesul se va rejudeca pentru că nu a ieșit cum doreau unii reprezentanți ai legii din țara noastră. Cred că nu contează în acest moment cine are dreptate, majoritatea românilor sunt convinși că Mariana Rarinca va fi condamnată pentru a da satisfacție președintei Înaltei Curții de Casație, adică tocmai șefei celor care judecă în acest proces. Poate că în cazul Rarinca instanța s-a înșelat, poate că ar fi trebuit condamnată, pentru majoritatea dintre noi-excludem de aici pe cei cu un coeficient de inteligență redus care mișună pe Internet și pe ”apostolii” plătiți ai Justiției-ea va rămâne doar o victimă a două instituții majore din România-DNA și Înalta Curte de Justiție.
Paradoxal, toată munca și încrederea de care se bucură cele două instituții este pe cale să se spulbere pentru că un orgoliul nemăsurat și interesat, în cazul șefei Înaltei Curții, a dus la anularea unei hotărâri judecătorești. Din acest moment nimeni din România nu va mai avea dreptul să ceară ca o hotărâre judecătorească să nu poată fi pusă sub semnul întrebării, avem dovada că judecătorii greșesc, că au interese și chiar manifestări pur omenești de genul răzbunării, incompatibile cu ideea de justiție. Și asta nu o spunem noi ci chiar DNA-ul, în ceea mai șubredă justificare pentru un recurs în anulare pe care îl puteau găsi juriștii săi. Poate că procurorii DNA au dreptate în esență, poate avem de-a face cu o infractoare în cazul Rarinca, dar oare trebuia mers mai departe? În afara faptului că orice hotărâre de instanță poate fi pusă de acum sub semnul întrebării, doar a făcut-o DNA-ul, ”coincidențele” cu același judecător ”care centrează și tot el dă cu capul”, ca să recurgem la termeni sportivi, probează neseriozitate, amatorism iar cuvintele ar putea fi mult mai grele.
În cazul Rarinca o firmă de pariuri ar da faliment din primele ore, nimeni din România nu crede că va scăpa și asta nu pentru că există convingeri pro și contra nevinovăției. Pur și simplu s-a înțeles de unde bate vântul și cum va merge procesul. Toți condamnații definitiv de la Dan Voiculescu la Adrian Năstase și cei care bat la poarta pușcăriei, de la Elena Udrea la Adriean Videanu și Viorel Hrebenciuc, vor poza în nevinovați și de acum poate ar trebui să ne uităm mai atent la argumentele lor. De unde se vede că un demers poate legitim, poate întemeiat, aruncă Justiția în ridicol și realizăm că încă suntem prea aproape de decembrie 1989!
