Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Actualitate, Editorial » Să fim generoși! Vine Crăciunul

Să fim generoși! Vine Crăciunul

Submitted by on 22 December 2010articol citit de 1,647 ori | No Comment
Postul e pe sfârşite, iarna ne bate la uşi şi ferestre cu fulgi mari de nea, elevii şi-au luat vacanţă, semn că sărbătorile de Crăciun se apropie cu repeziciune. Oraşul e mai strălucitor ca niciodată dar, anul acesta, şi-au adus o contribuţie mai mare ca oricând şi cetăţenii urbei care şi-au transformat în adevărate spectacole de lumină faţadele caselor, precum şi proprietarii de magazine care şi-au animat în cele mai ingenioase moduri vitrinele.  Nevoia de a face cumpărături ne dă ghes acum mai mult ca în nicio altă perioadă a anului, măcar că la noi criza abia s-a aşternut. Aşa că, fără a mai ţine cont de sfaturile analiştilor economici ce se perindă pe micile ecrane la toate genurile de emisiuni, am dat buzna în pieţe şi supermarketuri pentru a mai prinde câte ceva pentru masa de Crăciun. La ţară, porcii îşi trăiesc ultimele zile şi, asomaţi sau înjunghiaţi, devin şunculiţe, tobă sau caltaboşi. Iar la final, după ce am terminat de cumpărat tot ce ne putem permite pentru a pune pe masă, căci în acest an e criză, dacă ne mai rămân ceva bani, dăm o fugă în piaţă să căutăm niscai brazi şi, eventual, ceva ornamente pentru împodobit.
În ultimii ani, sărbătorile de Crăciun, care fac parte din cele 12 sărbători împărăteşti, s-au transformat într-o uriaşă afacere ce se întinde şi se derulează  la nivel mondial. Dacă am fi întrebaţi de ce am început să ne uităm tradiţiile, orice român neaoş ar răspunde fără să clipească: „Din cauza integrării în UE, a globalizării şi, posibil, a comercianţilor”. Cum de am permis noi ca cele mai frumoase sărbători din întregul an să devină o afacere? Răspunsul este simplu: „Am vrut să fim şi noi la fel ca ceilalţi”. Dar asta nu e neapărat ceva rău. Poate, mai grav este faptul că am început să ne uităm tradiţiile, să uităm semnificaţia simbolurilor specifice Crăciunului, fie ele păgâne sau creştine, să ne uităm colindele.
În trecut, colindătorii, oriunde mergeau, găseau uşile caselor deschise, fiind aşteptaţi şi întâmpinaţi de gazde cu mere şi colaci, puşi la masă şi ospătaţi. Azi s-a schimbat atât comportamentul nostru, al gazdelor, cât şi cel al colindătorilor. Astfel, noi,  gazdele, ţinem uşile caselor ferecate de teama celor care ar putea râvni la ce am agonisit, în timp ce colindătorii de azi nu se mai mulţumesc cu mere şi colaci, ci cu bani. Şi iată cum totul se întoarce la bani.  Acum ştim să petrecem Crăciunul cu fast demn de o ţară „mai” europeană, cu bucate şi băuturi mai sofisticate, cu lumini şi colinde în engleză, dar am uitat cu desăvârşire de spiritul Crăciunului ce ar trebui să ne anime în aceste zile. Poate că nu este prea târziu să ne sunăm părinţii şi prietenii de mult uitaţi din cauza grijilor cotidiene,  să deschidem uşile colindătorilor şi să aşezăm cu grijă sub brad cadouri pentru cei dragi. Să lăsăm pentru o zi vrajba care ne dezbină,  ca inima să  se umple de linişte şi de bucurie  pentru a putea ura celor de lângă noi: Crăciun Fericit!

Comments are closed.