Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Rudolf Kolecka, eroul din spatele frontului

Rudolf Kolecka, eroul din spatele frontului

Submitted by on 18 April 2014articol citit de 1,087 ori | No Comment

Se împlinesc luna aceasta 160 de ani de la naşterea celui despre care putem să spunem cu destulă admiraţie că a fost „eroul din spatele frontului” – Rudolf Kolecka – născut la 17 aprilie 1854 în oraşul Treban din Cehoslovacia iar în anul 1877 s-a stabilit în oraşul de pe Jiu unde şi-a înjghebat încă de la începutul venirii sale un atelier mecanic în strada Ţepeş Vodă, actual Ana Ipătescu.

Rudolf Kolecka s-a dedicat patriei salede adopţie ca un veritabil român

Rudolf Kolecka s-a dedicat patriei salede adopţie ca un veritabil român

De religie catolică, acesta a fost căsătorit cu Maria împreună cu care a avut trei copii şi alături de care pe tot parcursul vieţii a desfăşurat o serioasă activitate profesională cu care s-a mândrit şi prin care şi-a câştigat foarte mult respect din partea colaboratorilor dar şi a locuitorilor oraşului Târgu Jiu şi chiar din alte localităţi. Adaptându-se stilului de viaţă gorjenesc, dar mai ales pătruns de sentimente naţionaliste faţă de noua sa ţară, la data de 16 decembrie 1900 renunţă la cetăţenia sa şi începe a face demersuri pentru a deveni cetăţean român.

Eroul din spatele frontului

Adevărata lui abnegaţie şi măreţul devotament faţă de ţară însă avea să le demonstreze o dată cu începerea Primului Război Mondial, atunci când şi-a pus în slujba ţării atelierul său mecanic, moara dar şi familia, trudind astfel multe zile şi nopţi alături de fii săi Konrad şi Iulius-Martin pentru bunul mers al armatelor române staţionate în Târgu Jiu precum şi în folosul locuitorilor lipsiţi de hrană şi loviţi de năpasta războiului.
Cea mai elocventă descriere a activităţii sale din timpul războiului o găsim însă într-un memoriu al renumitului „mecanic-diplomat”, aşa cum îi plăcea să fie numit, întocmit cu ocazia solicitării cetăţeniei române şi adresat Preşedintelui Tribunalului Gorj:
„În anul 1913 cu ocazia declarării de război de către România – Bulgariei, după cum se vede din alăturatele certificate, liberate atât de autorităţile Militare Române cât şi cele civile ale oraşului Tg. Jiu, atât eu Rudolf Kolecka cât şi fii mei Konrad şi Iulius Kolecka, am adus ţării gratuit cele mai mari servicii pe care numai un bun român le putea face.
Am pierdut nopţi şi zile întregi depunând o muncă încordată pentru a putea termina în timpul cel mai scurt lucrările de mare valoare ce mi-au fost încredinţate de către armata care reprezenta ţara şi pentru care ca buni patrioţi suntem datori a sări şi ai da tot concursul.

Un memoriu elocvent

„În anul 1914, luna iulie şi august am ascuţit din nou baionetele şi săbiile Reg. 18 şi 58 Inf. şi Reg. 5 Artilerie.
În anul 1915, am ascuţit iarăşi din nou ce mai era de ascuţit Reg. 18, Reg. 58 Inf. şi Reg. 5 Artilerie în mod gratuit.
În anul 1916, am ascuţit iarăşi din nou tot ce mai era de ascuţit la Reg. 18 şi 58 Inf., tot cu această ocazie am ascuţit şi comp. de jandarmi rurali şi pentru 3 coloane de artilerie pumnale şi săbii, plus săbiile d-lor ofiţeri.
Onor Reg. 58 Infanterie, formaţiunea nouă nu a avut local de armurărie şi le-am dat eu la dispoziţie local şi scule timp de 6 luni de zile, tot în acelaşi an au fost executate multe mărunţişuri pentru strungărie şi turnătorie, toate aceste lucrări au fost executate în mod gratuit.
La decretarea mobilizării am dat o tocilă pentru ascuţit din atelierul meu la Batalionul al IV-lea din Reg. 58, care a plecat la Băileşti.
Pentru podul distrus la B(atalionul) graniţă am trimis la miezul nopţii podul meu portativ pentru greutate de 10000 kgr. care este stabilit şi acum.
Automobilul meu Fiat de 35 cai putere l-am pus la dispoziţia autorităţilor militare în anul 1913 şi, în anul acesta tot de asemenea şi autorităţile militare au decis pentru a-l trimite la Bucureşti.
Fiul meu cel mare Konrad, la decretarea mobilizării a fost imediat mobilizat ca şef mecanic la spital la maşinile serviciului sanitar din localitate; iar fiul meu Iulius este la dispoziţia automobilelor *Crucii Roşii* pentru reparaţia lor în atelierul meu în mod gratuit.
De la decretarea mobilizării până în prezent, am reparat în garajul meu de automobile de la Crucea Roşie, reparaţii mari şi altele cu reparaţii mici.
S-a reparat motocicleta de la Statul Major al Reg. 26 Infanterie, s-au făcut diferite reparaţii la artileria de munte. În noaptea zilei de 28-29 august s-a prezentat de la Reg. 3 Olt Inf. trei afete de tunuri stricate şi cu mare rugăciune să terminăm în 10 ore pentru că pleacă spre alt front de bătaie, eu am executat cu cea mai mare repeziciune la timp drept mulţumire regimentului.
Tot în intervalul acela a venit de la Reg. 18 Inf. cu nişte osii de chison de la provizie rupte, pe care le-am făcut din nou.
Pentru Batalionul de Pionieri care a pierdut un aparat de siguranţă de la bucătărie, după cerere, l-am făcut imediat.
Conform ordinului Poliţiei locale am reparat o presă de fân a d-lui Cuţui şi am pus şi o locomobilă a mea la dispoziţie.
Conform cererii Poliţiei am pus la dispoziţie moara mea cu motor pentru măcinatul a unui vagon pe zi de cereale.
Am instalat o pompă de apă la Spitalul nr. 1 din localitate.” (Va urma)
Daniel Cismaşu

Comments are closed.