Romii din Gorj, „sub lupa” presei daneze

Loading

Viaţa romilor din Gorj a fost radiografiată, timp de două zile, de doi jurnalişti danezi, care vor să facă un film despre obiceiurile lor, traiul pe care îl duc, dar şi despre relaţia pe care o au cu populaţia majoritară. Pentru a-şi uşura misiunea, ei au cerut sprijinul Asociaţiei PRO VERTICAL, care are parteneriate cu majoritatea comunităţilor de romi din judeţ, astfel că au reuşit să filmeze printre altele, în exclusivitate, o slujbă religioasă din Biserica Apostolică şi  nunta fetii unuia dintre liderii etniei.

Ziariştii danezi au luat poziţia de drepţi, din respect pentru credinţa romilor din Meteor
Ziariştii danezi s-au ridicat în picioare, din respect pentru credinţa romilor din Meteor

Camilla Boyhus Madsen şi Morten Hansen au venit în România pentru prima dată, iar timp de două zile au filmat ore întregi de casetă, în câteva comunităţi de romi din Gorj. Nu au venit să caute sărăcie, mizerie, hoţi de buzunare, nu au purces în Gorj cu gânduri rele, ci au vrut, pur şi simplu, să-i cunoască pe romii din Gorj acasă la ei, cu obiceiurile străvechi, sau cu cele deprinse de la români.
Treaba a început cu o scurtă prezentare, cei doi jurnalişti dorind să afle, mai întâi, amănunte despre comunităţile de romi din judeţ. Pentru că doreau, însă, lucruri inedite, au ales mai întâi comunitatea de romi căldărari din Meteor, cu centrul de greutate pe Ion Mihai zis „Ministru”, care este reprezentantul Primăriei Târgu Jiu în relaţia cu comunitatea, mediator şcolar, judecător şi, în acelaşi timp, preot apostolic.

Credinţă impresionantă
Ceea ce credeau că va fi o simplă slujbă de duminică, s-a transformat pentru Camilla şi Morten într-un impresionant ritual, care, la final, i-a adus în poziţie de drepţi, din respect pentru credincioşii veniţi în număr foarte mare la biserica din Meteor. Femeile într-o parte a bisericii, care rosteau pilde, bărbaţii în cealaltă parte, cu cărţi în mâini din care citeau, pe rând, rugăciuni. Predica lui Ion Mihai, care a vorbit oamenilor despre cinste, curăţenie, învăţătură şi bună creştere, despre credinţă şi despre Domnul Iisus. Dar cel mai tare i-a impresionat pe jurnaliştii străini momentul în care, toţi cei aflaţi în biserică au început să se roage, fiecare cu voce tare,  fiecare spunând altceva, astfel că, dintr-o dată, biserica a început să răsune, iar fiecare din cei de faţă nu erau perturbaţi de cei din jur, ci se vedea clar, pe feţele lor cu ochii închişi, că se roagă din suflet. S-a văzut că aceşti oameni nu  vin la biserică din obişnuinţă sau de formă, ci pentru că au credinţă.

Discriminarea, o problemă

Camilla nu a rezistat tentaţiei de a face un stand-up în costum de ţigancă
Camilla nu a rezistat tentaţiei de a face un stand-up în costum de ţigancă

Ion Mihai le-a vorbit danezilor şi despre proiectele sale, pentru că, pe lângă toate menirile pe care le-am descris mai sus, el este şi preşedintele Uniunii Romilor Creştini din Românie, organizaţie neguvernamentală care a obţinut fonduri pentru sprijinirea romilor săraci, una dintre cele mai importante acţiuni fiind aceea de a face câteva mii de cărţi de identitate pentru romi din Gorj care, până atunci, nu au avut nici un fel de documente. Despre discriminare, Ion Mihai are punctul său de vedere: „există discriminare, dar noi încercăm să o eliminăm. Există probleme, pentru că populaţia majoritară priveşte cu neîncredere etnia romă, în multe cazuri. E adevărat că romii sunt mai săraci, mai needucaţi, pentru că au obiceiul să-şi căsătorească copiii de tineri şi nu-i prea lasă la şcoală, dar eu am menirea s-i îndrept. Să le explic că e mai bine să lase copiii să termine şcoala, ca să poată fi şi ei în rândul lumii. Să nu se mai simtă inferiori, să poată găsi un loc de muncă. Sunt mulţi romi care trăiesc alături de români, au plecat din comunităţi, au făcut şcoli înalte şi unii nici nu mai recunosc că sunt romi, pentru că se tem că românii vor începe să-i privească cu ochi răi. E păcat că se leapădă de etnia lor, că nu vor să şi-o mai recunoască. Vina pentru discriminare o poartă şi romii şi românii. Romii pentru că mai există printre ei oameni care fură, sau mai păcălesc pe români, dar asta fac şi românii între ei. Iar românii că au ideea preconcepută că romii sunt răi. Sperăm, însă, că aceste idei să fie învinse. De exemplu, membrii Asociaţiei PRO VERTICAL vin de multe ori în Meteor. Avem proiecte comune. Colaborăm şi în afara proiectelor. Întrebaţi-i dacă au avut vreodată probleme în comunitatea noastră, cu un singur om, măcar.”

Mahalaua din Tismana, locul cusătoarelor şi al cărturăresei
O altă comunitate aleasă de jurnaliştii danezi pentru ineditul său a fost cartierul Mahala din oraşul Tismana. Aici locuieşte o comunitate de romi lăutari, care sunt urmaşii robilor ce au muncit, pe vremuri, pe moşia Mânăstirii Tismana. După Dezrobirea Ţiganilor, strămoşii lor au primit pământ aici şi aşa s-a format comunitatea. Nu au primit mult pământ, aşa că nu se puteau întreţine din munca lui, aşa că romii au revenit la meseria lor, de lăutari. Apoi, a apărut Arta Casnică Tismana, o întreprindere care aducea comenzi de produse de îmbrăcăminte şi obiecte necesare în casă, toate tradiţionale, iar romii din Mahala s-au angajat. Chiar şi în zilele de azi, vezi femeile din Mahala lucrând pe la porţi costume populare, altele mai lucrează la întreprindere, la covoarele olteneşti cunoscute în toată ţara şi chiar în lume. Tare s-au mirat Camilla şi Morten să audă aşa ceva, în condiţiile în care imaginea romilor din România este puternic negativă în afara ţării. S-au bucurat să afle că oamenii lucrează cinstit, că nu aşteaptă milă, ba chiar unii dintre ei au ieşit de la pensie de la Arta Casnică.
Cel mai tare au fost impresionaţi, însă, jurnaliştii străini de Maria Buzneri, o femeie trecută de 50 de ani şi ea romă din Mahala, care de curând a scos o carte despre istoria orală a locului. Au făcut cu ea un lung interviu, ca să înţeleagă cum se face că ea, care provine dintr-o etnie cunoscută ca fiind una în care ştiinţa de carte e un lucru foarte rar, nu numai că a făcut şcoală, dar chiar a făcut cercetare, ca să scrie o carte de istorie, chiar dacă e bazată pe mărturii şi amintiri ale oamenilor şi mai puţin pe documente. Se ştie, însă, cât de importantă e istoria orală, în cadrul istoriei recente, care, de regulă, nu este scrisă, aşa că femeia a fost cu atât mai mult apreciată.

Lăutarii
Echipa formată din jurnaliştii străini şi membrii Asociaţiei PRO VERTICAL a reuşit chiar performanţa de a-i convinge, e drept, cu sprijinul primarului Costel Buzianu, pe ultimii romi din Mahala ce mai ştiu să cânte, să facă un adevărat spectacol în plină stradă, numai ca să fie filmaţi. Nu numai că nu au cerut plată, deşi au adus de acasă instrumentele, printre care chiar şi un ţambal, dar au cântat timp de aproape o oră, acceptând să facă dedicaţii muzicale pentru oaspeţi şi pentru săteni, ba chiar au dat şi câte o cafea noilor veniţi, care, deşi terminaseră de filmat, stăteau vrăjiţi pe un cap de pod şi se bucurau de vechile cântece lăutăreşti, păstrate din generaţie în generaţie.

Nunta
Ultima escală a fost la Târgu Jiu, în cartierul de romi cărămidari numit Obreja, pentru că unul dintre liderii romilor de acolo, Nelu Pavel, tocmai îşi mărita fata. Realizatorii filmului au rămas uimiţi să vadă aici cum obiceiurile vechi ale romilor se împletesc cu cele ale românilor, pentru că romii din acest cartier se numesc, chiar, romanizaţi. Adică acceptă obiceiurile româneşti alături de ale lor, spre deosebire de căldărari, de exemplu, care nici nu vor să audă de aşa ceva. Astfel, au putut fi auzite melodii ţigăneşti pe care se juca la nuntă hora de mână românească, specifică zonei Olteniei. Iar în timp ce nuntaşii, îmbrăcaţi ca şi românii, jucau hora de mână, alături, pe aceeaşi melodie ţigănească, vreo câteva fete îmbrăcate tradiţional în costume ţigăneşti dansau dansuri specifice ţigăneşti. De asemenea, s-au cântat melodii olteneşti, dar s-a dansat ca în Banat. Totuşi, se păstrează şi obiceiurile ţigăneşti. De exemplu, Nelu Pavel a spus că şi-a dat ambele fete după bărbat, deşi rămâne singur în casă, pentru că aşa e obiceiul ţigănesc, ca fata să-şi urmeze bărbatul, dar a spus că dacă fetele lui nu ar fi fericite, ar fi în stare să le ia înapoi acasă, cu toate că la romi aşa ceva nu se prea întâmplă.

Final
Obosiţi, nemulţumiţi că timpul alocat filmărilor s-a terminat, deşi ar fi vrut să prindă pe peliculă mult mai multe aspecte din viaţa romilor din Gorj, dar fericiţi de frumoasele poveşti găsite în comunităţile de romi de la noi, Camilla Boyhus Madsen şi Morten Hansen au plecat în Danemarca. Filmul cl care lucrează va participa la un festival de film.
Nicoleta Stoica
Alexandru Geacăr

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Fii activ!”, implementat de Asociaţia PRO VERTICAL prin Programul Tineret în Acţiune, cu număr de referinţă RO-12-395-2010-R4, Acţiunea 1.- Tineri pentru Europa, Sub- Acţiunea 1.2.- Iniţiative ale Tinerilor