România, tot o vamă…

Loading

Mare „bal” mare, cu arestările din vămi, ca să vadă lumea ce curăţenie facem noi, România, printre corupţi. Sau să afle cei care au uitat să cotizeze, cine-i şefu… Sau, pentru că banii ce plecau din vămi nu ajungeau unde trebuie, pentru că, pe drum, s-au schimbat nişte macazuri. Sau, nu se mai ştie din ce cauză. Ce nu se ia, însă, în calcul, e că întreaga Românie e tot o vamă. Şi, pentru că tot vorbeam de macazuri, să începem cu CFR-ul, care se plânge că e pe pierdere, dar „naşii”, în loc să amendeze călătorii fără bilete, le iau bani la negru, mai puţin decât preţul biletului, iar când ajung la cap de linie îi aşteaptă  veriga din reţea să dea partea mai sus şi am auzit că banii ar ajunge până la minister. Aşa s-a împământenit metoda „merg cu naşu’, că-i mai ieftin”. La fel se întâmplă cu unii „vameşi” de la Finanţe sau de la Gardă, care uită să amendeze dacă primesc o „atenţie”, în caz că prind agenţii economici cu evaziune, iar dacă nu reuşesc să-i dovedească cu nimic, ba chiar constată cu ciudă că lucrează în economia supraterană, atunci îi amendează, pe bune, cu acte, pentru că n-au completat nişte hârtii, care oricum sunt irelevante şi nu ajută cu nimic, ci doar complică activitatea din punct de vedere birocratic. Oricum, economia subterană se face la lumină. De exemplu, samsarii din târgurile de maşini care nu plătesc impozit, profesorii care fac meditaţii şi nu le declară la fisc, lăutarii care cântă pe la nunţi şi petreceri dar nu cotizează la stat, taximetriştii care lucrează la negru, dar nu se ia nimeni de ei, pentru că, după numărul maşinilor pe care le conduc, poliţiştii ştiu ale cui sunt şi nu le controlează.
Dar, să ne întoarcem la vămi. Primul procuror al României Codruţa Kovesi spunea că trebuie modificată legislaţia pentru ca vameşii care au făcut vile pe numele bunicuţelor să fie traşi la răspundere. Deci, să înţelegem că de vină sunt bunicuţele, mătuşile Tamara, sau cine? Poate cei care au hotărât să abroge Legea 18/1968, privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, care au fost dobândite în mod licit. După ce a suferit mai multe schimbări, de-a lungul timpului, aceasta a fost abrogată prin Legea 115/1996, privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere. Aşa deci, dacă legea nu mai obligă pe toată lumea să-şi dovedească provenienţa bunurilor, iar singurii care mai au această obligaţie pot să-şi îmbogăţească neamurile, iar ei să rămână curaţi, de ce n-ar face-o? La fel, dacă oamenii cinstiţi care intră într-un sistem corupt au două variante, ori să fie şi ei corupţi, ori să plece… Dacă poliţiştii care-i deranjează pe marii corupţi sunt daţi afară… Dacă oamenii de rând, cinstiţi, se văd sugrumaţi de statul care pune jugul pe ei, ca să recupereze, din dări, taxele pe care nu le plătesc evazioniştii şi protectorii lor, corupţii… Atunci, aceşti oameni de rând, cinstiţi, ce soluţie mai au, ca să nu moară de foame, pentru a plăti taxele? Nu cumva să facă şi ei evaziune?
Să nu credeţi că incit poporul la nesupunere. A fost doar o întrebare retorică…