România supusă

Loading

Nu vom discuta în editorialul de astăzi despre criză politică prin care a trecut România, fără a înțelege pe deplin motivele reale care au stat la baza deciziei președintelui PSD, Liviu Dragnea, de a-l înlătura pe premierul Sorin Grindeanu. Cine are minte să priceapă, va pricepe că sunt doar jocuri politice în care unii sfârșesc prin a fi înlăturați fără niciun resentiment. Ce înseamnă însă interesele şi jocurile politice la înalt nivel? Cât de mult seamănă acestea cu cele de acum câteva secole. Despre cum se pune pumnul în gură şi se ordonă jocul de glezne? Ordinele nu se discută, se execută, iar după ce îţi faci „temele”, primeşti mângâieri părinteşti pe creştet.

Aşa arată o radiografie a relaţiilor politice din România anului de grație 2017. Și totuși avem o democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este a şaptea ţară din Uniunea Europeană şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 27 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

Că economia României s-a dus pe Apa Sâmbetei contează mai puţin, sau deloc, pentru, să zicem… „noua Poartă”, a se citi U.E., atât timp cât principalul motor economic impus funcţionează perfect: consumul. Dacă este să luăm însă de „bune” încercările de redresare economică a ţării, înseamnă că avem în continuare lideri lipsiţi de experienţă sau voinţă. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele Uniunii Europene, tot mai evidente, peste atât de zvonitele interese „oculte” sau peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic, la ordinele „noii Porţi”. Și știți ce este mai trist? Că în această Românie supusă, încă nu avem suficient discernământ să pricepem că nu aceasta este direcția cea bună.