România, cât o monedă pentru liderii lumii

Loading

Cu toate că suntem încurajați să credem că România cunoaște, în prezent, o evoluție la capitolul economic, dezechilibrele pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în țara noastră nu există o piaţă funcţională echilibrată.

Da, vom găzdui în această săptămână grupul de lucru 16+1 și vor fi prezenți la București cei mai importanți jucători economici de pe piață, dar asta nu înseamnă că economia românească performează la vreun capitol. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România, după standardele Uniunii Europene nu este, deocamdată, funcţional. În timp ce principalele motoare economice ale marilor puteri europene sunt industria, agricultura şi serviciile,  României i s-a impus consumul.

Fără a trece peste interesele statelor occidentale, cele ale Uniunii Europene, care ne doreşte dependenți, peste atât de zvonitele interese „oculte”, peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând și despre care am scris și noi cu alte ocazii, sau peste o nouă criză economică, actualii guvernanţi nu sunt capabili să conducă singuri o ţară atât de mică. Cu totul altele sunt preocupările celor care deși se află la putere sunt și în opoziție, în mod paradoxal, căci despre aceasta din urmă oricum nu mai poate fi vorba din partea celorlalte partide politice.

Ajungem să ne întrebăm, firesc, care sunt rezultatele României după 27 de ani de capitalism? Că traversăm o criză a soluțiilor pentru salvarea noastră ca țară, economic, politic, social este evident. Că cei în măsură să găsească soluțiile și sunt plătiți pentru asta nu o fac e deja o problemă. Şi asta nu pare să-i deranjeze câtuşi de puţin. Cui nu-i convine, poate liniştit să-şi ia lumea în cap. Cea mai mare greșeală a tuturor celor care au condus România după 1990 a fost înstrăinarea companiilor care au clădit sistemul energetic național. De fapt aici se rezumă totul. Firmele au devenit indeziderabile, nu au mai avut loc lucrări de retehnologizare. Era nevoie de o clasă antreprenorială puternică care să ia niște minime măsuri protecționiste, indiferent de modelul de piață. Dar acest lucru nu s-a întâmplat și astăzi suntem dependenți de serviciile altora în propria noastră țară. Dar asta înseamnă capitalismul și instinctul de supraviețuire al statelor puternice în detrimentul celor mici. România este în continuare percepută ca o țară măruntă, pe care liderii lumii o pot oricând folosi drept monedă de schimb în satisfacerea propriile interese.