Anul 2018 a început în forță, cu subiecte pentru toate gusturile, de la Teleorman până în Madagascar. Nici nu se putea altfel, căci așa cum se știe din tradiția populară, nu aduce anul ce aduce ceasul. În pragul Centenarului României Mari, România de astăzi este una divizată politic și social, cu probleme economice grave, dar mai ales o Românie supusă.
Avem în continuare o clasă politică a cărei prestație a dezamăgit, în timp ce nivelul de trai al celor mai mulţi dintre români vine să confirme dificultățile economice, corupția, disfuncțiile din sănătate, învățământ și protecție socială. Traversăm o criză a soluțiilor și continuăm să rămânem la ani buni distanță de progresele reale ale Europei, într-o Românie credulă, tributară unei democraţii cu iz de servilism pentru care plătim taxe, datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.
În România, ca un făcut, politica e mâna dracului. Cu o majoritate confortabilă în Parlament, după ce a redus la tăcere opoziția, în Partidul Social Democrat se dau lupte mai ceva decât în cele de gherilă. Doar că nu luptă cel slab împotriva celui puternic, ci este mai degrabă o ciomăgeală continuă între unii și alții. Dragnea și Tudose nu par să înțeleagă niciunul, că din start, pentru PSD, victoria oricăruia dintre ei, va fi una à la Pirus.
Mie îmi place Tudose. Este genul românului care tace și face, care nu merge pe ideea cu… să moară și capra vecinului, dar și când dă cu oiștea în gard, știe tot satul. Până și steagului care flutură în Ținutul Secuiesc, parcă nu-i mai vine să fluture în bătaia vântului aducător de Breaking News-uri tocmai de la Budapesta. Îmi place că s-a inflamat Hunor din Cârța Harghitei, ca dovadă că nu e venetic, dar e plătit de noi toți românii, nu doar de etnicii lui, în Parlamentul României, să declare că pentru el povestea Centenarului României Mari nu reprezintă altceva decât lipsa realizărilor noastre din ultimii 100 de ani.
Asta ne mai lipsea acum, un scandal diplomatic. De fapt, tot un fel de steag îmi este și problema cu maghiarii și secuii. Presa noastră e cea care dă apă la moară unuia pe care nu putem să ne supărăm că nu gândește și nici nu simte românește, că de exprimat corect nici vorbă. Deranjul lui nici măcar la rubrica „Diverse” nu are trebui să se regăsească.
Revenind la ale noastre, Tudose ar putea să dispară din peisajul politicii, mâna lui Dragnea fiind cu mult mai lungă decât lasă a se crede. Nu pare dispus să sacrifice ministrul Afacerilor Interne, cu atât mai mult cu cât susținătorii președintelui PSD lasă să se înțeleagă că premierul spune și ceea ce nu gândește. În timp ce șirul bâlbelor marca PSD va continua, România își va manifesta dependența pe mai departe.
