România după alegeri

Loading

ANDREI-POPETEUnii veseli, alții triști. Vorbim desigur de clasa politică românească, în urma alegerilor locale din 5 iunie, nu și de simplii cetățeni, mult prea preocupați pentru ziua de mâine, ca să mai ia în calcul promisiunile oferit de politicieni în timpul campaniei electorale. Acest lucru s-a văzut și din prezența la vot, românii ne mai fiind interesați să își exercite dreptul prevăzut de Constituție.
De acum înainte este nevoie de și mai multă muncă. Am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate și suprafețe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbeliște. De la reprezentanții FMI la specialiștii noștri politici sau tehnocrați, cu toții trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înțeleg și nici nu par dornici să înțeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme. De ce este nevoie? De investiții serioase. Investiții în industrie, agricultură și turism, dar care să nu mai miroase doar a iz politic românesc, clientele, sau interese străine.
Judecând așadar la rece, rezultatele scrutinului pentru alegerile locale 2016 demonstrează și o sensibilă maturizare a electoratului. „Scorurile” și surprizele, pe care sinceri să fim unii dintre noi nici nu le-am visat, arată că pentru români aprecierile subiective contează tot mai puțin. Dar de aici și până la o maturitate conștient asumată mai este cale lungă. Oricum, după mai bine de 25 ani de alegeri libere, românii au înțeles că atunci când ai de unde alege, alegi… și nu o faci oricum. Pentru prima oară de la debutul alegerilor democratice „votul pragmatic” a ucis „votul politic”.
La fiecare patru ani, am asistat în campaniile electorale la două tipuri de discurs. Primul a aparținut primarilor în funcție, aspiranți la un nou mandate, predominând angajamentele de genul „Vreau să duc la capăt proiectele cetățenilor!”. Culmea e că astfel de angajamente s-au auzit și de la politicieni care de exemplu stau în scaunul de primar de 16 ani. Al doilea tip de discurs a fost întâlnit la competitorii celor aflați în funcție, care s-au angajat că vor face „altceva”, „mai mult” și „mai bine” decât au făcut predecesorii.
Unii dintre candidați au cheltuit degeaba fondurile destinate campaniei electorale din acest an, căci „lupta” a fost câștigată cu mult înainte de a începe. Liderii partidelor mari au ezitat în acest an să își asume însă un procent clar la scrutinul din 5 iunie, social-democrații fiind însă siguri de locul întâi, liberalii dovedindu-se cei mai temători, iar cele trei partide mici – ALDE, UNPR și PMP visând fiecare la un scor din două cifre. Unii, e drept, au rămas cu visele, în timp ce alții au ajuns neașteptat în cărți la primării, consilii locale și consilii județene. Dar greul de acum va începe. Urmează patru ani în care promisiunile electorale trebuie îndeplinite, fie că vorbim de continuarea unor proiecte mai vechi, fie că vorbim de altceva, mai mult sau mai bine.