Am trăit să o vedem și pe asta, un procuror recent promovat la Capitală a declanșat urmărirea penală împotriva unui premier în funcție într-o speță cam tulbure așa cum sunt multe din cazurile Justiției din România. Adică ”curajoșii” procurori din România, secondați de judecători de tip Livia Stanciu, nu ne oferă cazuri clare în care să fim convinși că un personaj sau altul din politică este vinovat, ci doar o monstră că adevărată Putere politică nu este la politicieni, ci doar la o parte dintre ei. Și dacă într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, premierul Victor Ponta va fi condamnat în această speță, opinia publică va fi convinsă că este doar o răzbunare politico-juridică.
Și de ce nu ar fi așa? Senzația în România este că instituțiile juridice nu văd corupția, dacă există sau nu, decât în PSD și parțial în fostul PNL, fostul PDL beneficiind de imunitate după ruperea de Traian Băsescu. S-ar putea ca impresia să fie greșită dar la acest moment așa pot fi percepute lucrurile iar cele întâmplate în ultimele zile nu pot decât să întărească acest lucru, declanșarea urmăririi penale asupra lui Victor Ponta făcându-se la aceeași oră cu depunerea unei moțiuni de cenzură asupra Guvernului pe care îl conduce. Nu sunt adeptul ideii că DNA a așteptat ca PNL să depună moțiunea de cenzură, ci mai degrabă că Opoziția a așteptat ca procurorii să aibă dosarul. Că este sau nu așa, ”justificarea” șefului DNA că procurorii nu urmăresc evenimentele politice nu are nici un sâmbure de adevăr, gândiți-vă cum sunt amenințați politicienii cu Inspecția Judiciară când zic nasoale despre Justiție.
Cazul Ponta a fost aruncat pe piață pentru a nu se mai discuta de abuzul uriaș în cazul Rarinca al Înaltei Curții și DNA, lucru confirmat definitiv de instanță și unde a apărut, în disprețul oricărei logici, un recurs în anulare. De unde se vede că România rămâne într-o criză perpetuă nu din vina clasei politice, dacă mai putem vorbi de așa ceva, ci din vina Justiției care încearcă să își impună deciziile într-un mod arbitrar! Dacă ar fi să mergem pe ideea ”loviturii de stat” din 2012, atunci când Parlamentul ales a luat decizia de suspendare a Președintelui, în 2015 se poate vorbi de așa ceva întrunind anumite elemente politico-juridice. Desigur, în ambele variante, sunt prostii asemenea aserțiuni dar anumiți ”editorialiști” care condamnau atunci laudă acum, un semn sigur că nimic nu este întâmplător în ziua de astăzi!
