Scriam și cu alte ocazii despre cum aproape o jumătate de secol ni s-au predat lecții împotriva „capitalismului imperial”, în timp ce astăzi câteva țări insistă să predea României lecţia despre „democraţie şi statul de drept”. E curios cum germani, francezi sau americani ştiu mai bine decât noi ce ne lipseşte şi de ce avem nevoie, în ce direcţie ne îndreptăm din punct de vedere economic şi ce efecte are criza politică perpetuă care s-a generalizat. Sau poate toate acestea sunt fireşti într-o Românie nu atât a românilor, nici a „străzii”, așa cum se încăpățânează unii să creadă, cât mai degrabă o „colonie”. Sau poate astfel se înțelege în anul de grație 2016, statul de drept.
Aceasta este România în care ideea „statului de drept” se raportează la cel sau cei care cred că, aplicând teoria, guvernarea tehnocrată este singura soluție viabilă pentru salvarea României, sau cei care cred că românii pot fi în continuare batjocoriți și umiliți de către o clasă politică care iată, se pregătește deja de alegerile locale și parlamentare.
România care în ceea ce privește categoria „stat de drept”, acceptă din literatura de specialitate toate cele câteva zeci de definiții ale ei, ceea ce este firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependență cu categoria de „democraţie” căreia îi găsim alte câteva zeci de definiții.
O Românie în care unii vor să muncească și alții care protestează împotriva locurilor de muncă. O Românie în care câinii fără stăpân sunt protejați și miile de persoane mușcate de aceste animale sunt victime colaterale. O Românie în care cetățenii minoritari se bucură de favoruri mai ceva decât în propriile lor state. O Românie care deși este la masă cu restul europenilor se hrănește în continuare cu mâna făcută căluș. O Românie în care statul se face că vinde, dar nu are ce, în afara unor grămezi de fier vechi. O Românie tot mai des silită să meargă în genunchi, doar de dragul celor care ne cunosc mai bine interesele.
Lista poate continua pentru că este lungă, în timp ce România în care „statul de drept” este ceea ce vrea fiecare, seamănă tot mai mult cu o „colonie”.
În continuare, România suportă o democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.
