E multă linişte pe vale. Soarele este neobişnuit de încins. La marginea grădinii, pârâul susură suav. Prin rămuretul podidit de verde, mierlele par cele mai aprige cântătoare ale pădurii. Miresme de iasomie ne îmbie să adăstăm la umbra groasă a nucilor înzdrăveniţi în maluri. Din larg de codru des vin spre noi ecouri din cântecul cucului, mai e puţin până la Sâmpetru şi glasul său va fi doar amintire. Rămânem în răcoarea reconfortantă a pârâului, la adăpost de căldura sufocantă care s-a înstăpânit chiar şi aici, aproape de împărăţia munţilor.
Dinspre coasta dealului coboară boarea înmiresmată a teiului înflorit. L-a plantat acolo, în dunga viei, Moş Mihalache, când era în putere! Să tot fie vreo patruzeci de ani de-atunci! Câteva răscoliri firave de nori se văd în treacăt peste coronamentul munţilor, dincolo de tanătul zării înăbuşitoare. Satul este acasă şi-şi poartă tradiţiile. După ce a venit de la biserică, Paraschiva a rămas cu noi la taină, la masa vorbelor de tihnă, meşteşugită de bărbatu-său, Ştefan, sub cupola mărului încărcat de rod din capătul livezii. Suntem în ziua Moşilor de vară, când morţii se hrănesc cu aburii fierturilor. De aceea bunica are încă sarmalele pe foc, să fie fierbinţi când ne vom aşeza la masă!
A dat de pomană căni şi străchini de pământ aduse de la Glogova, pe care le-a împodobit cu flori şi frunze de tei şi le-a umplut cu vin din pocalul viei orânduite în fiecare an de Ştefan. A lăsat toate treburile în seama bunicului şi a feciorului pentru că în această zi este bine ca femeile să nu muncească, altfel celor care nu respectă datina le amorţesc mâinile şi nu mai au spor la muncă. A lăsat şi mătura deoparte, să nu ridice praful în ochii celor trecuţi în veşnicie. Nici de spălat nu se apucă şi nu aruncă gunoiul, să nu ajungă în mâncarea celor plecaţi din astă lume. A adus cu dânsa o rămurea cu flori de tei sfinţită în slujba din biserică şi-a zvârlit-o din pragul casei până-n mijlocul bătăturii, să-i fie gospodăria protejată de pagube din ploi şi furtuni. Ne-a mai spus că, dacă va ploua la Moşi, vom avea parte de recoltă bogată la toamnă. Am fost sfătuiţi să nu călătorim în noaptea de Moşi că deranjăm sufletele răposaţilor care se întorc la morminte şi aşteaptă să urce la cer.
De Rusalii
Mâine va fi Duminica Mare iar poimâine, Rusaliile! ne aminteşte ea cu înţelepciunea celui cunoscător al tradiţiilor creştine. Şi îl cheamă pe Ştefan să ne omenească, la gura livezii, cu câte-un colac cald şi o ceşcuţă de ţuică tare din pornă, să ni se deschidă pofta pentru masa de prânz. Parashiva ne aminteşte că de Rusalii se sărbătoreşte pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. În credinţa românilor, aceasta se întâmplă la cincizeci de zile după Paşti. Se crede că Rusaliile sunt spirite ale morţilor care au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii. Acum nu mai vor să se întoarcă în locurile de veci şi încep a le face rău oamenilor.
Oamenii ştiu că Rusaliile sunt nişte iele, zâne sau împărătese ale cerurilor. De-a lungul timpului, ei au respectat Rusaliile dar nu le-a fost drag de ele pentru că aflaseră că aduc tot felul de boli şi suferinţe. Nu le rostesc numele, să nu le întristeze şi nici nu ştiu câte sunt. Se crede că ele se deplasează îmbrăcate în straie albe, cântă şi dansează în văzduh şi se opresc în locuri nestrăbătute. Locurile unde au jucat ele rămân arse şi pustii, fără dăinuire şi rod.
Valea răsună de cântecul păsărilor. Susurul pârâului pare din ce în ce mai stins. Se slăbeşte valul, scade vadul, e semn de caniculă şi secetă. Din gardul încărcat cu flori, iasomia ne învăluie cu parfumul ei odihnitor. Muica Paraschiva ne îndeamnă să avem grijă, spunându-ne ce nu trebuie să facem de Rusalii. Îndemnurile sunt şi pentru cei mari şi pentru cei mici. Este bine să nu mergem la scăldat în aceste zile pentru că este primejdie de înec, să nu lucrăm deoarece stârnim mânia Rusaliilor. Să nu ne căţărăm în copaci şi nici în locuri înalte, să nu călătorim departe de casă. Cei care fac gâlceavă vor fi luaţi de iele. Să nu mergem la fântână şi nici să adormim sub cer şi stele în noaptea de Rusalii, pentru că ne vor cuprinde ielele cu puterea lor şi nu mai poţi fi om.
Rânduiala vorbelor de duh se încheie cu poveţele de Rusalii, bunica ne vorbeşte şi despre ce se poate face în aceste zile. Mai întâi ne arată crenguţele de nuc şi de tei pe care le-a adus de la biserică şi ne spune că ele îndepărtează spiritele rele. Le vom păstra în casă, toată vara, să ne ocrotească ţarina şi vatra de furia furtunilor şi năprăsnicia grindinei! De va fi nevoie vom pune aceste ramuri pe la porţi şi pe la uşi, să ne păzească de rele! Prin alte ţinuturi, femeile ies în răscruce de drumuri, cu ştergare şi vedre mari cu apă în care pun frunze de nuc şi spală picioarele trecătorilor. Odată cu Duminica Mare putem aduna plante de leac, până în această zi se credea că ele au fost otrăvite de către Rusalii.
După ceremonialul cu datini şi credinţe din sufletul grădinii, mama Paraschiva ne-a mulţumit cu un prânz rar, împlinit din bucatele casei şi din priceperea ei de bună gospodină. Spre seară ritualul zilei a fost completat cu o ploaie curată şi sănătoasă, să fie rodnicie-n casă! Până spre miez de noapte, spectacolul naturii nu s-a oprit. Văzduhul s-a împărţit în două. De-o parte au rămas munţii şi norii proiectaţi în contururi stranii de lumina fulgerelor globulare iar de cealaltă parte, a cerului clar şi senin, s-a arătat strălucitoare şi neabătută luna plină, solitară şi stăpânitoare peste întregul ţinut din Valea Moregilor. E un semn celest. Mâine va fi prima zi de Rusalii. Duminica Mare!
