Pe valea Bistriţei, în satele Teleştii de Sus şi Drăgoieşti, au fost descoperite 58 de movile cu morminte care au aparţinut geto-dacilor ce trăiau în această zonă. Ca şi în perioada prototracică ale cărei morminte au fost descoperite la Ciuperceni, geto- dacii foloseau metoda incineraţiei (arderea morţilor).
Dacă prin ritul incineraţiei necropola (cimitirul) este unitară, modul de depunere a resturilor arderii şi inventarului ne înfăţişează un ritual de o diversitate accentuată.
În necropola de la Teleşti-Drăgoieşti nu s-a descoperit nici un rug funerar, ceea ce arată că incinerarea se făcea în altă parte. Trebuie menţionate totuşi câteva situaţii în care cantitatea de oase calcinate, cărbuni şi cenuşă aduse de la rugul funerar şi depuse în movilă este mare, formând un fel de „platforme” cu grosime de 0,30 m. Între oasele incinerate s-a descoperit un vârf de lance, o sabie cu nituri şi un cuţit.
În acelaşi mormânt s-au mai găsit un vas cu două torţi, o strachină, două căni, un vas borcan, o ceaşcă. În movila 6 „platforme” cu resturile cremate avea 80×90 cm şi o grosime de 20 cm, aici descoperindu-se de asemenea o sabie printre oase.
Din punct de vedere ştiinţific necropola de la Teleşti-Drăgoieşti se înscrie organic în grupul Ferigile, caracteristică în Hallstattului târziu pentru zona subcarpatică Meridională, aparţinând traco-geţilor.
Necropola de la Teleşti-Drăgoieşti se plasează la nivelul orizontului târziu al necropolei de la Ferigile (jud. Vâlcea) datându-se la sfârşitul secolului V şi în sec. IV î. Hr.
