Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Revolta ţărănească de la Târgu Logreşti din 1932

Revolta ţărănească de la Târgu Logreşti din 1932

Submitted by on 3 July 2012articol citit de 2,258 ori | No Comment

Aplicarea reformei agrare in 1921 a dus, uneori, la conflicte între ţărani şi marii proprietari, care, de multe ori, au luat o formă violentă. Este şi cazul episodului de la Tg. Logreşti din anul 1932, când ţăranii s-au revoltat împotriva moşierului Săvoiu, care încerca să-i deposedeze de pământul dobândit prin legea agrară.

Chiar şi în perioada interbelică, viaţa ţăranilor din Gorj a fost una amară

Chiar şi în perioada interbelică, viaţa ţăranilor din Gorj a fost una amară

În 1932 ţăranii din Logreşti  s-au revoltat împotriva moşierului Săvoiu, care încerca să-i deposedeze de pământul dobândit prin legea agrară. Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale păstrează în biblioteca sa o monografie a satului Tg. Logreşti, în manuscris, scrisă de preotul Ion D. Popescu în anul 1941.

O carte document
Unul din capitole se intitulează ,,Evenimente importante din viaţa satului Tg. Logreşti – Rebeliunea din 9 mai 1932” şi redă cu lux de amănunte acest episod violent din viaţa satului, autorul fiind unul din principalii participanţi: ,,Neajunsurile şi vexaţiunile cauzate de moşierul Săvoiu au culminat cu încercarea făcută în 1932 de a deposeda un număr de ţărani care aveau loturi în valea Amărăzii pentru a le da în schimb nişte terenuri de coastă improprii pentru agricultură. În cererea formulată de el pentru aprobarea acestui schimb de către Ministerul Agriculturii el invoca comasarea terenului rămas de la expropriere. Mai multe încercări de acest fel eşuaseră pentru că Ministerul condiţiona aprobarea schimbului şi de consimţământul sătenilor pe care aceştia nu puteau să-l dea. După mai multe încercări nereuşite izbuteşte să obţină aprobare, prin manopere frauduloase şi bineînţeles datorită relaţiilor pe care le avea cu diferiţi demnitari. Sătenii aflând de aprobarea acestui schimb care pentru ei echivala cu o pierdere a loturilor încep să se agite şi vin la preotul I.D. Popescu ca să-i ceară sfatul. Acesta îi sfătuieşte să trimită o delegaţie de doi săteni cu o plângere formulată de el către Rege şi către Ministrul Agriculturii. Au fost desemnaţi pentru aceasta Ion M. Vătafu şi Ion M. Vasilică care au şi plecat la Bucureşti. Ministrul Agriculturii de pe acea vreme Ionescu-Siseşti i-a primit, i-a ascultat cu multă bunăvoinţă şi după ce a studiat dosarul cauzei le-a dat asigurări puternice că nu-i va clinti nimeni după loturile lor. La Palatul Regal au fost întâmpinaţi de mareşalul Curţii care le-a reţinut plângerea şi le-a spus că o va prezenta Regelui care va aviza. Abia sosiseră delegaţii de la Bucureşti cu vestea cea bună când iată moşierul a şi luat măsuri de perfectarea schimbului de teren. În acest scop a sosit în localitate în dimineaţa zilei de 9 mai 1932 un inginer cadastral însoţit de un pluton de jandarmi comandaţi de plutonierul major Blaga. Aceştia după ce mănâncă şi bea la conacul moşiei merg pe terenul cu pricina ca să efectueze defalcarea. Ţăranii consternaţi de această întorsătură neaşteptată merg la preotul Popescu să-i ceară sfatul. Acesta îi sfătuieşte să facă contestaţie întrucât terenul ce li se dă în schimb nu îndeplineşte condiţiunile cerute de lege, ba anterior a fost şi vândut. De aici ţăranii în număr destul de mare merg pe loturile vizate unde inginerul operator urma să înceapă lucrarea. Ei schiţează o opunere cerând să li se arate mai întâi terenul ce li se dă în schimb.

Bătaie pentru pământ
După mai multe discuţiuni urmate de ameninţări din ambele părţi, ţăranii sunt somaţi de jandarmi să se depărteze de teren. Ei refuză. Atunci jandarmii încep să-i lovească cu patul armelor în piept. Ţăranii ripostează lovind şi ei cu ciomegele producându-se astfel o încăierare din care câţiva jandarmi s-au ales cu răni la cap şi cu curelele armelor rupte. În cele din urmă jandarmii s-au retras la comanda plutonierului Blaga şi luând distanţă faţă de mulţimea ţăranilor au făcut somaţiunile de rigoare ameninţând cu împuşcarea pe cei care nu se vor retrage. Ţăranii descurajaţi se retrag şi se împrăştie pe la casele lor. Inginerul operator îşi continuă misiunea şi termină măsurătoarea. Ţăranul fruntaş Constantin N. Ghiţă indignat peste măsură de vexaţiunile pe care moşierul le face de ani de zile, hotărăşte să se răzbune şi în acest scop el îşi ia ca tovarăş pe Constantin Georgescu şi în aceiaşi seară pe la orele 10 când la conacul boieresc petreceau jandarmii şi cu inginerul cadastral, ei se strecoară în curtea proprietăţii şi învăluiţi de întuneric ei incendiază cu petrol o magazie de cereale în capacitate de 32 de vagoane. Limbile de foc ameninţă cerul oferind un spectacol măreţ. Focul ameninţă grav şi alte construcţii boiereşti precum şi localul de şcoală din imediata apropiere. Jandarmii dau alarma prin focuri de armă chemând lumea la stingere. Ţăranii se adună dar puţini sunt cei care vor să dea o mână de ajutor. În schimb ei salvează localul de şcoală udând mereu cu apă acoperişul ei de ţiglă. Focul arde până la ziuă mistuind toată construcţia. În cursul nopţii se fac numeroase arestări printre bănuiţi. Este arestat şi C. Georgescu care a doua zi în timpul anchetei face mărturisiri. Arestaţii în număr destul de însemnat sunt transportaţi la închisoare.

Un caz naţional
În marile ziare din capitală: ,,Universul”, ,,Curentul”, ,,Dimineaţa” şi ,,Adevărul” apar ştiri despre cele întâmplate sub titlul: ,,Un  nou 1907 a izbucnit în com. Tg. Logreşti” sau ,,Sătenii din com. Tg. Logreşti incendiază conacul boieresc”. Autorităţile guvernamentale fiind sesizate despre cele petrecute, sosesc în localitate, în zilele următoare pentru cercetări: inspectorul general al Jandarmeriei, inspectorul general administrative şi directorul general al împroprietăririi, prefectul judeţului, primul procuror şi judecătorul de instrucţie. Au loc anchete paralele: una judiciară care căuta vinovaţii şi alta administrativă care cerceta cauzele conflictului. De faţă era şi moşierul colonel Săvoiu. La ancheta administrativă este chemat şi preotul Ion D. Popescu care cu documente în mână şi cu destul curaj demască uneltirile lipsite de temei şi manoperile frauduloase folosite de moşier pentru a lua pământul oamenilor. El arată cu acte indubitabile că pământul pe care boierul îl oferea pentru schimb fusese vândut încă din anul 1927 şi că <<declaraţia de consimţământ>> din partea sătenilor nu era semnată propriu de cei în drept ci de alţi oameni fără calitate, ba chiar de slugile boiereşti care nu aveau pământ iar multe semnături erau contrafăcute. El cere să se facă o cercetare la faţa locului, ceea ce se şi admite. Cu această ocazie comisia şi-a făcut pe deplin convingerea că terenul oferit pentru schimb, în prezent nu mai aparţinea proprietarului deoarece ele îl vânduse anterior. Comisia de anchetă administrativă pleacă la Bucureşti cu concluzia că ţăranii au dreptate şi că au fost provocaţi. Peste 2,3 zile Ministerul de Agricultură anulează aprobarea schimbului iar ţăranii rămân stăpâni pe loturile lor. Moşierul văzând această nouă întorsătură care duce la prăbuşirea planurilor lui se întreabă se îndreaptă  plin de furie spre preotul Popescu pe care îl şi desenează (sic) ca instigator la rebeliune, argumentând în acest scop că el este sufletul mulţimii din Logreşti, că nimeni nu iese din cuvântul lui, că el sfătuieşte pe ţărani, că el le-a formulat plângerile către Rege şi către Minister, ba chiar că el însuşi s-a demascat prin zelul cu care a apărat şi a susţinut cauza ţăranilor în faţa anchetatorilor şi că tot el a vizitat la închisoare pe cei arestaţi şi i-a încurajat. Faţă de aceste susţineri poate chiar şi pentru alte demersuri subterane, ancheta penală care a trenat mai mult de un ana a luat sfârşit prin trimiterea în judecata Curţii cu juri a 16 ţărani care se aflau deja la închisoare dintre cei 14 acuzaţi pentru rebeliune şi doi pentru incendiu şi rebeliune precum şi a preotului Ion D. Popescu care se afla încă în libertate acuzat fiind de instigator şi autor moral la rebeliune. Moşierul nemulţumit de faptul că preotul Popescu nu fusese încă arestat întâmpină ordonanţa cabinetului de instrucţie din Tg. Jiu cu un memoriu la Curtea de Apel (camera de acuzare) din Craiova prin care cere imediata arestare a preotului Popescu ca fiind un element foarte periculos din care cauză el nu mai poate veni la moşie etc. Curtea admite cererea şi dispune arestarea sa preventivă în vederea judecării procesului care urma să aibă loc la 1 octombrie 1933 în Tg. Jiu. Arestarea preotului Popescu a avut loc în ziua de 7 august 1933 de către căpitanul Iliescu de la Legiunea de Jandarmi Gorj care a venit în acest scop cu un pluton de jandarmi de teamă că arestarea lui ar da loc la opuneri din partea ţăranilor. Numitul fiind depus a doua zi în arestul preventiv s-a adresat şi el aceleiaşi Curţi de Apel arătând printr-un memoriu bine documentat că ele este un element paşnic şi în sat nu a desfăşurat decât o activitate constructivă iar în încheiere cerând punerea sa în libertate pe cauţiune morală. Curtea cercetând memoriul a dispus lăsarea lui în libertate până la judecarea procesului în schimbul unei cauţiuni materiale de 20 000 lei. Cauţiunea fiind depusă de familie el a fost lăsat liber.”
VA URMA
Cristian Grecoiu

Comments are closed.