Apărută oficial ca instituţie în a doua parte a secolului al XIX-lea, instituţia Revizoratului se poate revendica încă de la anul 1838. Astfel, după apariţia Eforiei Şcolilor Naţionale, Regulamentul şcolilor publice prevedea, după anul 1833, înfiinţarea în reşedinţa fiecărui judeţ a câte unui comitet de inspecţie alcătuit din câte doi membri ai sfatului orăşenesc şi ocârmuitorul judeţului. În 1838 apăreau subrevizorii de plase ale căror atribuţii, exercitate până atunci de către profesorii şcolilor normale, erau stabilite prin dispoziţii ale Eforiei Şcoalelor, şi se refereau la: vizitarea lunară a şcolilor de plasă, verificarea catagrafiilor întocmite de învăţători, mobilizarea acestora la cursurile de vară şi starea materială a şcolilor.
Instituţia Revizoratului a apărut în judeţul Gorj în 1857 având atribuţiile de îndrumare şi control a şcolilor săteşti. Exista atunci în Gorj un revizor şcolar rural, cu sediul în Târgu-Jiu şi câte un subrevizor de plasă la cele şase existente. Printre şefii învăţământului gorjean de până la 1918 reţinem pe Dimitrie Brătuianu, St. St. Sadovean, N. Sterescu, Elisei Mavrodin, I. Niculescu, Iosif Popescu, I. Ciocârlie, Alexandru Ştefulescu şi C. Enăşescu. Revizoratul Şcolar a purtat această denumire până în 1939 când a apărut Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.
Revizoratul în perioada interbelică
La 13 mai 1927, organele de control din Oltenia erau formate din: Dem Rădulescu, inspector şef; Silvestru Spulbereanu, inspector pentru judeţele Dolj şi Romanaţi; I. Ţuculescu, inspector la Gorj şi Vâlcea; C. Niculescu, revizor la Dolj; I. Popescu-Schianu, revizor la Romanaţi; Ion Cioată, revizor la Gorj; V. Şt. Buricea(Buricescu), la Vâlcea. Conform legii, îndrumarea şi controlul învăţământului din întreaga Oltenie cădeau în sarcina unui inspector general şi a unui inspector şef.
Revizorii clasa I se mai numeau şi inspectori primari. În raportul său, inspectorul primar avea obligaţia de a face, periodic, aprecieri asupra activităţilor revizorilor şi subrevizorilor din judeţul nostru. Acesta făcea parte din comisia de definitivat, efectua inspecţii speciale pentru “înaintarea pe loc”. Profesorii N. Andrei şi Gh. Pârnuţă prezintă multe documente găsite în Arhivele Naţionale Bucureşti, printre acestea şi referiri la activitatea revizorilor şcolari clasa I. În 1924, I. Lambrior nota despre revizorii şcolari clasa I din Gorj şi Vâlcea că şi-au făcut datoria “dar nu la înălţimea vremurilor în care trăim”, activitatea lor rezumându-se la “un control searbăd” şi “fără nici un efect”.
La 14 septembrie 1926, inspectorul şcolar I. P. Ţuculescu se adresa revizorului şi directorilor de şcoli din Gorj împins de nemulţumirile legate de inspecţiile din Gorj. Deşi nu se afla la conducerea învăţământului primar din judeţele Gorj şi Vâlcea decât de 5 luni, Ţuculescu găsise în urma inspecţiilor multe neajunsuri: lipsa totală de interes şcolar, localuri de şcoală dărăpănate şi neîngrijite, lipsite de orice material didactic. “Arhiva prost întreţinută -remarca Ţuculescu-şi scriptele incomplete, altele chiar albe în întregime sau în parte. Grădina şcolară plină de bălării, deşi terenul era bogat şi întins. În fine, frumosul ogor de lucru al învăţătorului, transformat într-o toloacă plină de scai şi mărăciniş”. Sfaturile inspectorului erau: “Plăcerea de muncă să fie numai instrucţie ci şi educaţie în şcoala sa, unde trebuie să cultive la elev simţul curăţeniei, simţul datoriei, simţul estetic, al respectului şi al ordinei; clasa, care-i un laborator sufletesc, să fie curată şi îngrijită cel puţin ca un laborator de fizică-chimie; gospodăria învăţătorului să fie înfloritoare şi exemplu pentru locuitori, fără însă a se neglija şcoala; oglinda activităţii învăţătorului în şcoală sunt scriptele, ele trebuind lucrate şi păstrate conform regulamentului şcolar; prin purtarea şi activitatea sa, învăţătorul să fie conducătorul sufletesc şi îndrumătorul sătenilor” etc.
Dintre cadrele didactice care au îndeplinit misiunea de organe de îndrumare şi control, în învăţământul din Gorj, reţinem două tipuri de revizori. Revizorii clasa I au fost: I. Cioată (1919), Spiridon Arjoca (1920), Al. Voinescu, Ion Bădescu ş.a. Revizorii clasa a II-a (subrevizori): M. Popescu, D. Bobei, I. Ciotor, I. Negriţoiu, I. Dogaru, D. Diaconescu, Gr. Pârvulescu, C. Lianu, Ion Manolescu (1922), D. Câlcescu (1925), Gh. Niculescu (1926), I. Anescu (1927), C. Prejbeanu (1927)-lucru manual. În 1923 se aflau în activitate la Revizoratul Gorj: I. Cioată, Gr. Pârvulescu şi I. Dogaru. În 1936 erau 8 organe de control în judeţul Gorj: Alexandru Crăciunescu (revizor), Ilie Bădescu, Victor C. Crăiniceanu, P. Cosmulescu, Ion Udriştoiu, Ion Giugiulan, Gr. Cilibiu şi Iancu B. Mitu (subrevizori).
La 31 ianuarie 1934 inspectorul şcolar P. Popeangă şi revizorul şcolar Al. Crăciunescu semnau o circulară către directorii de şcoli în care semnalau activitatea deficitară a acestora. Lucrurile trebuiau remediate de urgenţă prin cercurile culturale, în şedinţele intime şi publice.
Toţi învăţătorii cu atribuţii de control trebuiau să aibă gradul I. Prin anii 1930 ei erau numiţi în urma unui concurs, care consta dintr-o lucrare scrisă, un colocviu, o lecţie practică şi o conferinţă. În urma concursului ţinut la Bucureşti în anul 1931 au reuşit şi câţiva dascăli din Gorj: N. D. Diaconescu (licenţiat în filosofie, învăţător la şcoala din Săuleşti), Pantelimon Diaconescu(învăţător la şcoala Vâlceaua), şi Ecaterina Duţulescu(învăţătoare la şcoala Peşteana). La concursul de revizori şi subrevizori şcolari, ţinut la Craiova, în septembrie 1938, au reuşit: C. Răduţ-cu media generală 8,83; Virgil Presură-cu media generală 8,83; D. Roşu-cu 8,16; V. Grosu-cu 7,83.
Revizoratul Şcolar a fost înlocuit din 1939 cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj. În virtutea Legii pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului primar şi normal dată în timpul ministeriatului lui Petre Andrei (1939), funcţiile de îndrumare şi control ale învăţământului erau: subinspectori şcolari-pe plăşi, inspectoratul judeţean, inspectorul de ţinut şi insp1 iunie 1939 când Revizoratul s-a transformat în Inspectoratul Şcolar. Noua denumire nu a adus buget şi local propriu pentru instituţia respectivă. La 1 iulie 1939 inspectorul şcolar al judeţului adresa Prefectului un apel disperat pentru funcţionarea acestei instituţii. Dacă până la 1 aprilie 1939 cheltuielile vechiului Revizorat se făcuseră din cei 5-10 lei plătiţi de învăţători, începerea noului an financiar adusese ordinul Ministerului să nu se mai reţină nici o sumă de la învăţători. Că situaţia era dificilă vedem din cele câteva cuvinte care descriu starea instituţiei: „Arhiva stă pe lângă păreţi, iar mesele sunt într-o stare care nu face cinste unei instituţii. Scaune n-avea deloc”. La vremea aceea, Inspectoratul Şcolar era găzduit în clădirea unde se găsea şi Asociaţia Învăţătorilor Gorjeni.
Despre Consiliul Pedagogic Judeţean
Legea nouă prevedea ca în fiecare judeţ şi ţinut să ia fiinţă şi un “Consiliu pedagogic judeţean”, compus din prefect, inspectorul şcolar judeţean, reprezentantul organizaţiei “Straja Ţării”, reprezentantul serviciului social, un profesor de pedagogie, medical primar al judeţului, directorul serviciului agricol, reprezentantul pregătirii prelimitare, reprezentantul comisiei de comerţ, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor, un director de şcoală urbană şi unul de şcoală rurală. În Gorj, Consiliul pedagogic judeţean a apărut la 21 iulie 1939. Din componenţa lui reţinem pe colonelul Şerban Leoveanu-prefectul judeţului şi preşedintele acestui organism; Constantin V. Cătuţ-inspector şcolar judeţean; prof. Gh. Câţă- „Straja Ţării”; Miron Constantinescu-Serviciul social; diacon C. Dănău-profesor de pedagogie al judeţului; pr. V. Dobrescu-protoiereu al judeţului, Ion Butoi-director Serviciul agricol; maior V. Covrig-comandantul pregătirii premilitare; D. Maniţescu-Camera de Comerţ ş.a.
Înv. Maria Ştirbu
