Revista „Jiul” şi intelectualitatea Gorjului antebelic (II)

Loading

În articolul de astăzi vom continua prezentarea, începută în articolul precendent, a primului număr al revistei „Jiul Revista pentru Sciinţă şi Literatură”, insistând îndeosebi asupra  introducerii şi „Apelului” către cititori.

Iată cum arăta primul număr al revistei ”Jiul”din ”Aprilie 1894 No1”
Iată cum arăta primul număr al revistei ”Jiul”din ”Aprilie 1894 No1”

„Drept început”
Aşa cum am precizat în articolul anterior, colectivul de autori a adăugat la începutul primului număr din data de 15 aprilie 1894, o introducere, un „cuvânt-înainte” către cititori. Acesta, intitulat „Drept început” era destinat a expune, aşa cum de altfel se obişnuieşte la apariţia unei publicaţii, motivaţia şi scopul apariţiei sale, dorinţele şi aşteptările fondatorilor, subiectele tratate pe viitor în paginile sale, etc. Intuind probabil faptul că înfiinţarea unei reviste de acest gen în îndepărtatul judeţ al Gorjului ar putea fi privită cu rezervă de către unele persoane („O nouă revistă care apare, şi încă într’un colţ de ţară îndepărtat, la poalele Carpaţilor trufaşi şi lângă bătrănul Jiu, poate părea multora o încercare îndrăsneaţă şi ciudată.”), Comitetul (aşa cum semnează la final), încearcă să înlăture temerile acelor persoane, precizând: „Aşia ar fi dacă, înfăţişând publicului aceste foi purtătoare de literatură şi ştiinţă, am avea cugetul şi pornirea încumetată de a crede că noi, prin noi înşine şi din unghierul în care ne găsim, avem să dăm o nouă impulsiune şi o altă direcţie culturei româneşti.”. Cu alte cuvinte, cu multă modestie, aceştia afirmau faptul că erau pe deplin conştienţi de faptul că nu ar putea doar prin munca lor să dea aşa, cum înşişi afirmau „…o nouă impulsiune şi o altă direcţie culturei româneşti.” Pentru a-şi întări spusele adaugă, descriind perioada de dezvoltare culturală a ţării la care fuseseră martori: „Muncitori modeşti în ogorul literelor şi ştiinţei, am urmărit şi urmărim de aproape întreaga noastră mişcare culturală; admiratori sinceri şi bucuroşi ai atâtor scriitori, tineri şi bătrâni, am învăţat să preţuim pe fiecare după râvna şi rodul lui;” Dorinţa tuturor era simpla dezvoltare şi propăşire a culturii în România, pe întreg teritoriul ţării – „doritori a vedea răspândite tot mai adânc în masa poporului încercările literare şi ştiinţifice întreprinse cu atâta succes de alţii, ne-am bucurat văzând netăgăduita mişcare intelectuală ce, de câtva timp mai ales, se observă în ţara noastră.” Ca urmare a dezvoltării culturale a ţării a cărei conseciinţă firească era creşterea numărului de cititori, fondatorii revistei „Jiul” considerau că, tocmai datorită acestui fapt era destul „loc” pentru toate iniţiativele publicistice şi pentru toţi „luptătorii harnici şi pricepuţi ai condeiului” („N’avem zei de tămâiat, nici altare de desfiinţat: deopotrivă entuziaşti pentru toţi luptătorii harnici şi pricepuţi ai condeiului. Credem că este loc pentru toţi şi că toţi merită deopotrivă susţinerea publicului cititor, din ce în ce mai numeros, căruia îi rămâne dreptul din urmă ca să-şi aleagă şi să-şi consacre autorii favoriţi.”). Definind mişcarea intelectuală din România acelei perioade, caracterizată prin apariţia de lucrări de valoare şi înfiinţarea de publicaţii noi, ca fiind totuşi o mişcare „mărginită cu deosebire la oraşe şi în pătura mai cultă şi mai bine pregătită;”, intelectualii Târgu Jiului subliniau necesitatea de a face ca dezvoltarea culturală a ţării să pătrundă cât mai jos de-a lungul scării sociale şi indiferent de de comunitate (urbană sau rurală) – „…este timpul credem, ca această mişcare să se întindă mai departe şi să pătrundă mai adânc în toate păturele sociale, în oraşe ca şi la sate, printr’o desvoltare treptată a gustului citirei în toţi aceia cari pot fi primitori de cultură şi prin punerea lor în contact cu întreaga mişcare literară din trecut şi present.” Căile prin care gustul pentru cultură putea fi stimulat erau în accepţiunea lor, mai ales în cazul gorjenilor „A împrospăta, mai ales în mintea conjudeţenilor noştri, memoria atâtor bărbaţi iluştri în domeniul literaturei, mulţi pe nedrept uitaţi, arătându-le cine au fost ei şi chiemându-le atenţiunea asupra operelor lor nemuritoare; a-i pune în curent cu lucrurile mai noi şi mai de valoare ale bărbaţilor ce ţin astăzi în mână firul vieţei noastre culturale, analizându-le şi espunându-le în scurt coprinsul acelor lucrări a populariza unele din datele ştiinţei importante şi mai puţin abstracte asupra unor fenomene naturale şi sociale; a desvolta ast-fel tot mai mult gustul citirei şi dorinţa de a se instrui, contribuind şi noi la aceasta, după slabele noastre mijloace, suntem cei d’întâiu a o recunoaşte;…”. Referindu-se strict la bogăţiile istorice şi etnografice al judeţului Gorj, scopul acestora era de a le scoate „din negura uitărei”: „a desmormânta în fine, din negura uitărei, comoara tainică şi nepreţuită de amintiri istorice, legende, datine, monumente şi atâtea bogăţii fără de seamă cu cari judeţul nostru cu drept cuvânt se poate făli: iacă scopul nostru. De aceste idei însufleţiţi şi călăuziţi cu dor de muncă spornică şi în credinţa că lucrarea noastră va fi bine venită, începem. Comitetul”.

„Apelul”
În „Apelul” de la finalul numărului de debut găsim aceleaşi idei înălţătoare. Apariţia regulată a revistei urma să fie asigurată numai de „concursul statornic şi luminat al membrilor fondatori şi pe sacrificele ce tipograful editor, d-l Nicu D. Miloşescu, este dispus a face. Am căutat în acelaşi timp, să ne asigurăm colaborarea preţioasă a mai multor tineri de valoare, atât din localitate, cât şi din alte părţi, pentru ca astfel să putem răspunde cât mai mult aşteptărilor publicului cititor.” Dintre eforturile făcute de membrii fondatori pentru apariţia revistei este menţionată şi grija tipografului Miloşescu „…pentru ca revista să apară în condiţiunile cele mai estetice, în care scop a luat deja măsuri să aducă un bogat material de litere noi şi hârtie anume.”
Tot ce mai era necesar era o susţinere din partea publicului, susţinere pe care colectivul era sigur că o va primi „cu atât mai mult cu cât condiţiunile de abonament sunt din cele mai uşoare posibile, deoarece nimeni din noi nu urmăreşte interese mari materiale.” Cititorii, mai ales învăţătorii, preoţii, silvicultorii, studenţii şi „proprietarii de la ţară” erau solicitaţi să îi sprijine pe autori cu subiectele şi documentaţia necesară, „mai cu seamă în ce priveşte desmormântarea bogatului tezaur de monumente, datine, credinţe, legende şi tot ce constitue viaţa sufletească a poporului din judeţul nostru.” Materialele urmau a fi primite „cu mulţumire şi recunoştiinţă…publicând şi căutând să ne folosim de tot ce ni se va trămite, cu desluşirile şi sfaturile de lipsă.” Erau solicitate mai ales informaţii cu privire la „Literatura populară de orice gen, mai ales: legende, balade, descântece, proverbe, basme, anecdote , glume şi păcălituri, strigăte şi cimilituri; datine relative la naşteri, nunţi şi înmormântări, la diferite sărbători şi peste tot anul; medicina populară, superstiţiuni; credinţe despre draci, balauri, strigoi, moroi, căpcăuni, uriaşi, despre Dumnezeu, pământ, lună, soare, stele, calea laptelui (Calea Lactee, n.n.), despre animale, plante şi minerale, despre vânturi, ploaie şi alte fenomene din natură, despre om şi viaţa omenească, despre sfârşitul lumei şi viaţa de apoi; jocuri de copii; nume de botez, de familie şi porecle, nume de animale, plante şi minerale…”. Printre alte subiecte de interes pentru revistă se numărau menţiuni referitoare la istoria satelor judeţului, statistică, „ţiganii şi limba lor”, colecţii de plante, animale şi minerale, etc.
În următoarele numere consultate de către noi, şi anume în numerele din lunile iulie şi august 1894, colectivul de autori a continuat publicarea unor articole deosebit de interesante legate atât de istoria locală, cât şi de dezbaterile şi cercetările ştiinţifice din epocă. Menţionăm pentru numărul din 15 iulie 1894 publicarea unui articol dedicat împlinirii a o sută de ani de la moartea marelui om de ştiinţă francez al „Secolului Luminilor”, Antoine Lavoisier şi a unui articol de istorie locală dedicat oraşului Târgu Jiu, semnat de către Alexandru Ştefulescu. Numărul din data de 15 august 1894 conţine printre altele un articol foarte interesant dedicat teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin, teorie primită cu mult interes în secolul al XIX-lea.
Revista „Jiul” a constituit una dintre realizările de succes a intelectualităţii Gorjului antebelic. Aceasta impresionează şi astăzi nu numai prin calitatea tipăriturii şi prin cea a articolelor sale, cât mai ales, prin idealurile fondatorilor săi.

Dumitru Cătălin Drăghici
Facultatea de Istorie Bucureşti