Zilele trecute, am avut marea bucurie să constat că rapsozii încă mai sunt iubiți și respectați. Ceea ce era proiectat, inițial, să fie o expoziție de costume populare obișnuită, s-a transformat într-un regal cultural. Evenimetul s-a produs la Muzeul Județean Gorj, o instituție care a a devenit, în ultimul timp, un sanctuar al identității culturale și spirituale gorjenești, dar care s-a transformat, de această dată, în inima Olteniei. Asta pentru că la vernisajul expoziției invitații au avut marea bucurie să cunoască și să asculte cântând, pe viu, doi mari rapsozi din Mehedinți și Olt și o tânără speranță a muzicii populare din Gorj. Este vorba despre Domnica Trop, Ion Crețeanu și Luciana Ene.
Mai întâi, o parte dintre invitați, printre care mulți elevi de liceu, s-au foit, unii dintre ei chiar s-au retras în spatele sălii de expoziție și au început să șușotească. Din momentul în care cei trei au început să cânte, s-a făcut o liniște mormântală. Adolescenți, tineri, adulți, au muțit și au început să asculte cu sfințenie acele voci venite, parcă, din înaltul cerului. Aparate foto, camere video, telefoane, fotografiau, filmau, toți cei de față, vrăjiți de ceea ce se întâmpla la câțiva metri de ei, nu se săturau să savureze momentul, ci voiau să-l ia împreună cu ei la plecare.
Nu știu dacă am văzut vreodată așa ceva… Atâta dragoste transmisă de la artiști și atâta dragoste întoarsă înapoi, către ei, de la cei de față.
M-a impresionat, de asemenea, un lucru nemaipomenit. În timp ce Ion Crețeanu, îmbrăcat într-un costum tradițional de Romanați, cu opinci din pilele cum purtau dacii, cânta și bătea tactul cu piciorul, același lucru făcea, în același rism, marea Domnica Trop și un tânăr din public, încălțat, e drept, în pantofi sport din ziua de azi. Atunci am înțeles, într-adevăr, că cei din acea încăpere au rezonat, trecând peste barierele geografice, de generație, de gusturi în ceea ce privește muzica… Peste toate barierele care există.
De la Domnica Trop, care a adus, în premieră extraordinară, balada Miorița cântată în stilul său caracteristic, am aflat că două dintre costumele expuse erau donate de ea muzeului Gorjului și că vor rămâne la casa muzeu care i-a fost dedicată la Muzeul Arhitecturii Populare Curtișoara.
Minunat! „Felicitări!” e un cuvânt prea mic pentru cei care au făcut o astfel de minune să se întâmple…
