Sâmbătă 10 octombrie 2015, a fost resfiinţită vechea biserică a satului Mieluşei pendinte de Parohia Slăvuţa reînfrumuseţată fiind prin strădaniile preotului paroh Nicolae Dârnu, cu ajutorul financiar al domnului director Tudor Băluţă – fiu al satului Mieluşei, pictura fiind executată de pictor Peter Teo Toader. De asemenea, cu o sumă necesară continuării restaurării, s-au alăturat, cu credinţă în Dumnezeu, Consiliul Local şi Primăria Stoina – doamna primar Ioana Buşe, precum şi a Consiliului Judeţean Gorj, la care s-au adăugat binevoitorii enoriaşi ai bisericii din această parohie.
Biserica a fost resfiinţită de către mitropolitul Olteniei, dr. Î.P.S IRINEU însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi, printre care şi Preacucernicul Părinte Protopop de Craiova şi fiu al satului, Ion Nicolae.
Pe teritoriul comunei Stoina, au existat, de-a lungul timpului, numeroase locaşuri de cult construite din lemn, înlocuite mai tîrziu de biserici de zid. În satul Mieluşei, amintit într-un act de proprietate la 1623, se află o altă biserică de lemn, ce a fost transformată în timp într-una de zid. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului ar fi fost ridicată din lemn prima dată în anul 1656, refăcută 1720-1721 şi 1798, reparată 1891, 1897, 1910, 1918. În Catagrafia Episcopiei Râmnicului din 1840 se arată „ că în satul Mieluşăi s-a ridicat biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, rădicată de de popa Ioan Marinescu şi Dumitraşcu Mieluşălu, în anul 7306 (1798), avgust 15.” În Sinodicul bisericii se consemnează următoarele: Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului construită la anul 1720 s-a ridicat de către obştea satului fiind ajutaţi şi de locuitorii din împrejurimi, iar în urmă ruinându-se din pricina vechimi, s-au reconstruit din nou la anul 1897 din iniţiativa domnilor Ioan Gh Ivănescu şi Ioan Dudeanu. Iar în anul 1918, august 15, s-a reparat sub îngrijirea domnilor (……). La 1926 s-a acoperit din nou cu tablă aşezată peste acoperişul de şiţă. Are formă de corabie, cu temelia de cărămidă şi corpul din bârne de lemn, tencuite. În faţă, are un pridvor de lemn sprijinit pe patru stâlpi sculptaţi. Are o singură turlă din blane de lemn încastrate în foaie de tablă.”
Preoții
Primii preoţi sunt amintiţi de textul Crucii ridicate la hotarul cu satul Ulmet la 1783 şi anume ereul Matei şi ereul Dumitraşco. Alţi preoţi amintiţi între anii 1800-1900 sunt : popa Mihail Mieluşanu sin popa Vasile, Matei Mihai, popa Ion, popa Nicolae, popa Sandu, popa Ştefan Ulmeţeanul, popa Dimitrie, popa Preda Budin, popa Gheorghe sin Barbu. În 1909 este amintit ca preot Gheorghe Paunin hirotonisit din anul 1880, între 1920-1925 este amintit preotul Haralambie Dudeanu, iar în 1940, preotul Aurel Nicolăescu.
Sunt amintite şi alte bisericuţe de lemn ridicate în satele învecinate precum Văluţa (1799), Slăvuţa (1746), Marineşti (1782). După cum vedem, construirea bisericilor de lemn a reprezentat o practică adânc înrădăcinată în arta populară specifică Olteniei, graţie unei civilizaţii a lemnului foarte dezvoltată, ce a dăinuit până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Doamne, căci spre slava Ta sunt toate, şi ne binecuvântează pe noi, robii tăi!
Prof. Claudiu Stancu
