Reorganizarea, cea mai bună soluție pentru blocajul financiar

Loading

Mariana Somnea, președinte UNPIR Gorj- Vâlcea, face analiza situației firmelor ce intră în insolvență
Mariana Somnea, președinte UNPIR Gorj- Vâlcea, face analiza situației firmelor ce intră în insolvență

În condițiile în care mereu mai multe firme din Gorj intră în incapacitate de plată,  se pune întrebarea care este soluția cea mai bună pentru redresarea situației. Pentru a găsi răspunsul, am realizat un interviu cu Mariana Somnea,  Președinte al Filialei Gorj- Vâlcea a Uniunii Naționale a Practicienilor în insolvență Gorj și președinte ales începând cu anul 2014 al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.
Reporter: Din ce în ce mai multe firme intră în incapacitate de plată, din diverse motive: ori patronii bagă banii în buzunar și nu-și plătesc debitele, ori firmele se angajează la cheltuieli mai mari decât pot suporta, ori nu le sunt plătite facturile de către debitori. Ce trebuie să facă, în atare situație?
Mariana Somnea: Există un nou Cod al Insolvenței, care a fost aprobat zilele trecute prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 91/04.10.2013 și care trebuie să fie aprobată printr-o lege de aprobare, după care ar trebui să intre în vigoare începând cu 25 octombrie 2013. Atenție, ordonanța va fi valabilă și pentru procedurile de insolvență aflate, deja, pe rol.
Dar să discutăm în conformitate cu legislația din acest moment, care prevede că firmele au nu numai posibilitatea, dar și obligația de a-și deschide insolvența, în maximum 90 de zile de la momentul când au constatat că nu mai pot face plăți. Iar asta se poat întâmpla din diferite motive: sunt firme foarte profitabile care nu fac față plăților pentru că nu-și încasează clienții (foarte multă lume nu înțelege cum este posibil să aibă profit și să intre în insolvență, dar profitul nu este decât unul dintre indicatorii care se analizează și are destul de mică importanță, pentru că important este fluxul de numerar care se realizează.).
R: Și asta, în primul rând, pentru că profitul se calculează la facturare și nu la încasare.
M.S.: Exact. Și asta pentru că avem o legislație, din punctul meu de vedere, extrem de proastă la acest capitul, pentru că noi plătim impozit pentru ceva pentru care am muncit, într-adevăr, dar nu se știe când o să încasăm și nu știm când va deveni un venit real. La noi venitul se stabilește când ai efectuat munca și ai emis factura nu în momentul în care, efectiv, l-ai realizat, adică l-ai încasat. Și, de aici încolo, o serie întreagă de firme intră în insolvență, sau, dacă nu intră în insolvență, plătesc la Finanțe destule majorări, penalități și alte accesorii pentru că nu au avut bani să plătească, pe 25 ale lunii, dările la stat. Au avut profit, dar nu l-au încasat, nu au încasat nici contravaloarea materialelor, mărfurilor care au fost și nici contravaloarea impozitelor, care sunt parte din acea factură și care ar fi trebuit duse la stat. Au pierdut ei, ca patroni, dar a pierdut și Statul, deci toată lumea pierde. Dar, în final, toate datoriile către Finanțe se recuperează de la firmă sau de la cei care au investit și nu va pierde Statul, sau de puține ori va pierde Statul.
R.: Ceea ce nu mi se pare foarte corect, o dată ce venitul nu s-a încasat, deci firma nu are de unde plăti. Ba a mai și cheltuit pentru a spera că va încasa acel venit. Venitul e doar pe hârtie. Nu se poate face nimic?
M.S.: Ba da, se poate face, se dorește să se facă, de 20 de ani, modificarea legislației fiscale… Dacă țineți bine minte, în toate programele de alegeri, indiferent de partid, există ceva legat de fiscalitate, c-o s-o modernizăm „până la loc comanda”… dar lipsește cu desăvârșire. Deci, din punctul ăsta de vedere, legislația fiscală cred că este foarte deficitară și deficitul cel mai mare este reprezentat de aceste impozite, pe care le plătim la hârtii și nu la realizările efective.
În al doilea rând, s-a făcut un pas cu TVA-ul la încasare și eu, sincer, m-am bucurat. TVA-ul este unul dintre impozitele foarte mari, nu mari, sau extrem de mari aș putea spune și care lovește foarte tare în prestatori, în cei care utilizează inteligența și forța de muncă și nu mută o hârtie de pe o parte pe alta și face factura mare. Când am auzit: „TVA la încasare” am zis: „suntem cineva!”, intrăm în Europa, intrăm în lume. Când am văzut legea, ne-am dezumblat de bucuria pe care am avut-o la prima interpretare, la primul anunț. De fapt, este o mare prostie, care mai mult încurcă decât ajută.
R.: De ce spuneți asta?
M.S.: În primul rând, pentru că TVA la încasare este valabil 90 de zile, după care intră TVA-ul și îl plătești indiferent că ai încasat sau nu. Apoi, este valabil până la 2.250.000 lei și încurcă extrem de mult firmele mari, pentru că ei nu beneficiază de acest TVA la încasare absolut deloc, dar în același timp nu au voie să-l deducă și așa mai departe. În concluzie, nu ne alegem cu nici un câștig, ba, dimpotrivă. Iar facturile nu e vorba că nu le-am  încasat la timp, de exemplu, farmaciile au termen de plată la 270 de zile, deci ce am realizat? Ca să nu mai vorbim că mâine se revine de la acest TVA la încasare, pentru că, până la urmă, o să se revină, pentru că și-au dat seama că este o complicație inutile la evidența contabilă și fiscală, iar facturile care întârzie, întârzie mai mult, poate o jumătate de an, poate un an.
R.: Majoritatea firmelor mari, de regulă, merg cu plata la termen mare, de obicei de la 90 de zile încolo. Așa că acei clienți ai lor, firme mici care ar putea beneficia de TVA la încasare, nu pot pentru că trece termenul legal de 90 de zile. Ca să nu mai vorbim că există facturi care nu se mai încasează niciodată. Deci muncim, plătim oameni, impozite pe salarii, materiale și nu încasăm nimic, mai plătim și TVA și impozit pe profit.

Dacă numărul firmelor care intră în insolvență e mult mai mare decât al celor care se înființează, crește șomajul
Dacă numărul firmelor care intră în insolvență e mult mai mare decât al celor care se înființează, crește șomajul

M.S.: Exact. Mai există și problema la salarii. Ai depus declarațiile, îți intră niște bani în trezorerie, dacă nu ai datoriile plătite nu-ți eliberează banii nici pentru salarii, deși acestea au prioritate, potrivit legii. După părerea mea, fac niște mici abuzuri. Deci și trezoreria ar trebui să se comporte ca o bancă, chiar dacă e banca Statului. Noi am avut aceeași situație cu procedurile în insolvență.  Este vorba despre prioritatea dată le Legea Insolvenței, care a fost avizată și de Ministerul de Finanța. Dacă sunt datorii la Buget, nu putem face plățile în ordinea dată de Legea Insolvenței și așa trebuie să ne chinuim cu hotărâri judecătorești, adică pierdem timp și nervi inutil, pentru a rezolva ceva ce era rezolvat de lege.
R.: Și așa ajung firmele noastre în inslvență, deși au profit.
M.S.: Da, dar sunt două categorii, după cum consider eu: sunt firmele de bună credință, dar ajung în insolvență pentru că nu-și încasează facurile și unele (dar puține) reușesc un plan de reorganizare judiciară de care scapă în trei patru ani, sau intră direct în faliment pentru că patronii se lipsesc de afacere, se vând bunurile pentru achitarea datoriilor și rămân și ei cu ce mai rămân, dacă rămân și există categoria țeparilor recunoscuți și calificați, ca să spun așa și asta e o problema care nu se dorește la nivel național și legislativ să fie rezolvată. Atâta timp cât ei pot să-și mai facă nu știu câte firme, atât cât răspunderea nu se răsfrânge direct și obligatoriu asupra lor….
R.: Totuși, există în lege antrenarea răspunderii administratorului sau a patronului dacă este și administrator, pentru plata datoriilor. La ei nu se aplică?
M.S.: Da. Există antrenarea răspunderii când se dovedește că a făcut acte și fapte care sunt prevăzute la articolul 138 din lege care să conducă la insolvența debitorului. În umila mea părere există o soluție, care nu există în lege și eu aplic legea așa cum este. Cineva spunea că, dacă legea nu e bună, să facem noi așa cum credem că e bine… Eu nu fac așa ceva.
R.: Poate ar trebui să facem altă lege.
M.S.: Legea ar trebui modificată și a fost de foarte multe ori propus acest lucru de UNPIR, dar nu se dorește. Este o dorință la nivel național sau a parlamentarilor și a ministerelor de resort, Finanțe, Ministerul Justiției, care nu vor să modifice această lege și nu va fi rezolvată problema sută la sută nici prin noul cod al insolvenței. Oricine care falimentează o firmă are o vină. Nu vorbim de cineva care vrea s-o închidă, dar mai întâi își plătește datoriilor. Vorbim despre firme care nu-și acoperă zeci sau sute de miliarde. Iar eu cred că este vorba despre o complicitate a organelor de conducere. Pentru că eu sau dumneavoastră, dacă nu ne plătim dările pe 25 ale lunii, în cinci zile ne vine somația. Eu mă întreb, cei care nu au plătit ani de zile nici un leu la Buget, unde ai fost „onor” Ministerule de Finanțe până acum?
R.: Se fac chiar dosare penale la firmele mici pentru reținere la sursă, potrivit legii, e drept, dar numai pentru ei. Și am întrebat de ce au ajuns la datorii așa mari alte firme, dacă cei mici riscă să facă pușcărie petru o datorie mică.
M.S.: Ne-am întrebat și noi și se întrebau și specialiștii și am aflat care e secretul. E foarte simplu să faci un dosar penal la 100 de milioane, la 200 sau la un miliard de lei vechi. Omul ăla care are dosarul penal, de frică, își vinde o casă, o mașină, rămâne fără ele și își plătește, să nu facă pușcărie. Pentru că, până în 100.000 de euro, Legea Evaziunii Fiscale spune că dacă plătești nu faci pușcărie. Sigur că au și ei o vinovăție pentru că n-au plătit, sau poate n-au putut, sau poate nu s-au priceput, oricum un gram de vinovăție există. Dar comparăm cu vinovăția celor care au zeci de miliarde datorii, de ani de zile și nu au nici evidență contabilă și nu i-a întrebat nimeni? Nu au evidență contabilă, nu depun declarații finale, nu pot să-mi spună mie ce de la Finanțe  că n-au văzut decât la control. La mine s-a întâmplat o singură dată să nu depun o declarație, în 20 de ani de activitate și mi-au trimis avertisment că mă dizolvă. Oare pe ei de ce nu i-a dizolvat nimeni, ca să nu mai poată lucra?
R.: Eu știu că Poliția cere situația de la Finanțe și primește listă cu datornicii care n-au plătit stopajul la sursă, pentru că pentru ăsta se fac dosare penale. Păi, dacă se dă listă, de ce se ia numai x, y și z? Dacă i-ar lua pe toți, nu s-ar mai ajunge la datorii astronomice. Deci ăștia rămân fără dosare?
M.S.: Li se fac, poate și lor, dar pe mulți nu-i mai găsesc. La noi, jumătate din firmele pe care le băgăm în insolvență nu le mai găsim. Apar arabi, japonezi și de toate națiile care se spune că le-au cumpărat, iar patronii care le-au avut rămân curați și fără datorii. Deci, la cei care sunt țepari calificați nu avem ce să le facem. Ori dispar ei, ori firmele, ori se antrenează răspunderea lor ca persoane fizice, dar nu au nimic pe numele lor, deci munca noastră este în zadar.
R.: Și, care-i situația acum? Revenim după o radiografie pe care am făcut-o pentru a fi clar pentru cititori de ce s-a ajuns aici.
M.S.: Cum spuneam, sunt două categorii, patronii de bună credință și țeparii. Potrivit legii, când se intră în incapacitate de plată este obligație legală ca în 90 de zile să-și ceară deschiderea proceduii de insolvență. Pentru acești debitori nu există un plafon. În noua lege este propus un plafon de 90.000 de lei, deci de 900 de milioane lei vechi. Acum nu e plafon. Dacă au 60 de milioane lei vechi datorie și știu că nu-i pot plăti, sunt firme care nu mai au activitate, de exemplu, trebuie să treacă la insolvență. Știți impozitul minim, care i-a îndatorat pe aceia care stăteau în așteptare și nu aveau activitate. Nu toți oamenii sunt pregătiți în contabilitate și ei nici nu și-au dat seama că le curge impozitul, până s-a scos acel impozit minim. A devenit obligație fiscală, cu penalități, majorări, pentru că n-au suspendat activitatea oficial, ci doar faptic. Sau sunt cei care sunt în incapacitate de plată pentru că nu și-au încasat facturile, mai ales cei din construcții, care-și încasează cu mare întârziere facturile.

R.: Mai ales atunci când beneficiarul lucrărilor este Statul, despre care se știe că plătește foarte greu.
M.S.: Da. Iar cel mai greu o duc subantreprenorii, pentru că licitația mare o câștigă firmele mari, mai mult sau mai puțin corect și dau lucrările firmelor mici, păstrând și ele un profit care e chiar legal. Există posibilitatea ca firmele mari să dea faliment, ca să nu-și plătească impozitele, să aibă profitul și mai mare și automat nu mai plătesc celui care a făcut, de fapt, lucrarea, care ajunge în faliment la rândul lui. Deci, cele mai expuse riscului de insolvență sunt firmele de construcții și mai nou farmaciile, ceea ce noi nu am avut așa ceva până acum 3-4 ani. Dar tot extinzându-se termenul de plată cu Casa de Asigurări, acum avem la insolvență și farmacii. Și mai este o problemă în turism. Pentru că se lucrează foarte mult la negru. Iată de ce, anul ăsta avem multe hoteluri în insolvență din Gorj, din Vâlcea.
R.: Până la urmă, ce trebuie să facem ca să nu ajungem în incapacitate de plată?
M.S.: A fi administrator de firmă ar trebui să fie o profesie. Am întâlnit administratori analfabeți, de exemplu și au zis că la Registrul Comerțului, în loc să semneze au pus degetul. Administatorii ar trebui să facă niște cursuri, să știe la ce riscuri se supun, pentru că unii acționari îi pun, pur și simplu, pe funcție, ca oameni de paie, le dau salariu mic, dar dacă tot nu trebuie să facă nimic e bun, le mai dau și funcție de director și atunci ei sunt foarte mulțumiți. Patronii manevrează banii, administratorii răspund și ajung ei să plătească. O afacere nu se conduce așa, ci cu responsabilitate și mare atenție. Când vin unii administratori la lichidator spun că nu avem cum să le antrenăm răspunderea lor pentru datoriile firmei pentru că nu sunt ei patronii. Ar trebui să știe la ce risc e expun în momentul când acceptă postul, adică răspunderea materială și penală.
R.: Ce mai trebuie spus, e faptul că intrarea în insolvență și în reorganizare nu este un lucru rău ci un lucru bun, pentru că se stopează penalitățile de întârziere. Dar vreau să vă întreb dacă eșalonarea datoriilor la Finanțe, înainte de a lua decizia să intri în insolvență e un lucru bun?
M.S.: Dacă se deschide procedura de reorganizare sau faliment se poate atrage răspunderea, dacă se stabilește că este necesar. Acum, dacă sunt achitate toate datoriile din firmă nu se mai atrage răspunderea, pentru că ele se recuperează o singură dată, deci, chiar dacă există o hotărâre, ea nu poate fi executată pe ambele părți. De asemenea, când se intră în reorganizare sunt mai multe avantaje. Nu numai că nu se mai calculează penalități de către Finanțe. Se pot promova acțiuni în instanță pentru recuperarea creanțelor care sunt scutite de taxă de timbru judecătoreascvă. Sunt mulți care nu și-au putut recupera creanțele pentru că taxa de timbru era mare și poate nici nu câștigau, nu aveau nici personal calificat să-i reprezintă… Ori, lichidatorul judiciar trebuie să fie calificat. De asemenea, se sistează executările silite, iar creditorii sunt dispuși la eșalonări.
Și Finanțele sunt dispuse la eșalonări, accesoriile sunt mult mai mici prin eșalonare, dar există un risc, pentru că la finanțe dacă întârzii o zi a căzut planul de eșalonare, ai avut pusă o garanție și aceasta este executată pentru a se recupera acele datorii și, pierzând eșalonarea, se repun toate accesoriile la nivelul la care ar fi fost.
R.: Dar, peste ce sumă se merge pe garanție la eșalonarea la Finanțe, pentru că am înțeles că este o sumă sub care nu este nevoie de garanții?
M.S.: Nu numai că este o sumă, dar se stabilește și în funcție de cifra de afaceri. Eu, însă, aș opta totdeauna pentru reorganizare, nu pentru că reprezint eu practicienii în insolvență. Aici, dacă ai pierdut o zi nu se întâmplă nimic și nu ai pierdut tot planul de reorganizare, plus că aici se pot eșalona toate datoriile, nu numai pe cele de la finanțe.
R.: În prezent care e situația? Se desființează mai multe sau mai puține firme decât se înființează?
M.S.: Din păcate, se desființează foarte multe firme și se înființează foarte puține și asta dă foarte multe necazuri economice, de la faptul că practicienii sunt plătiți foarte târziu. Ăsta e un lucru care contribuie și la insolvența practicienilor în insolvență.
R.: Deci mai multe firme existente, mai puțini bani la buget, mai puține locuri de muncă. Ne îndreptăm în jos?
M.S.: Cel puțin acum… Se vorbea despre o revigorare a economiei… Noi n-am simțit-o.
R: Până acum am discutat despre legislația aflată în vigoare. Dacă se va da legea de aprobare a noului cod al insolvenței și el va intra în vigoare în forma precizată în ordonanță, care sunt noutățile?
M.S.: Sunt multe, dar cele mai importante sunt următoarele: reducerea perioadei de reorganizare de la 3 ani la 1 an; retragerea licențelor de funționare (în cazurile în care există licențe de funcționare), dacă firma este în insolvență și nu există o hotărâre judecătorească prin care s-a aprobat planul de reorganizare; ușurarea procedurii de atragere a răspunderii administratorului sau a celor care se fac vinovați de insolvența firmelor; stabilirea de plafoane de la care în sus se poate deschide procedura de insolvență la 90.000 lei la cererea debitorului și la 40.000 lei la cererea creditorilor.

One Comment on “Reorganizarea, cea mai bună soluție pentru blocajul financiar”

  1. am o datorie la fisc ,700.000 lei plus dobanzi si penalitati,a-si dori sa intreb ,ce aleg insolventa sau esalonarea .
    Guvernul se ocupa de alte probleme ,politica interna si externa ,alegeri,dar pentru microintreprideri nimic.

Comments are closed.