Cui foloseşte regionalizarea şi cum va ajuta aceasta la creşterea economică a României, sunt doar două din întrebările la care nimeni nu se mai gândea să răspundă în ultimul timp. Subiectul, unul aproape abandonat, dispărând de pe agenda publică de lucru după destrămarea alianței USL, a fost repus în discuție de către președintele Klaus Iohannis. Acesta a promis reluarea unei discuții serioase legate de regionalizare, sugerând că actuala hartă administrativă trebuie schimbată. Doar astfel, crede acesta, se pot reduce diferențele mari de dezvoltare dintre zonele României. Adevărul este că ultimele date pe regiuni arată că Bucureștiul parcă face parte din altă țară, având un PIB pe cap de locuitor aproape de al Berlinului, Banatul se dovedește „fruncea” restului țării, în timp ce Moldova este aproape cea mai săracă regiune din UE.
Problema rămâne însă în acele zone unde etnicii maghiari înțeleg prin regionalizare „autonomie”, în timp ce importanţi lideri locali din toate cele opt regiuni preconizate și-au manifestat nemulțumirea. Motivele sunt desigur evidente, astfel încât nu vom insista.
Din punct de vedere economic, sunt voci care afirmă că regionalizarea va ajuta ţara noastră la absorţia de fonduri europene şi atragerea de investiţii. Să nu uităm un amănunt. La capitolul absorbție fonduri europene actualul guvern format din tehnocrații lui Dacian Cioloș este zero. Nu s-a reușit atragerea de fonduri europene nici măcar în valoare simbolică de 2 Euro, sintagma românească „de 2 lei” fiind demult depășită.
Reorganizarea administrativă este necesară, o afirmă tot mai multe voci pentru că evoluţia pe care o avem de la ultima regionalizare, din timpul lui Ceauşescu, arată un lucru foarte grav: disparităţile dintre regiuni s-au păstrat. Numai că acestea nu sunt lucruri noi, neştiute. Am afirmat și cu alte ocazii, regionalizarea nu se poate face totuși pe genunchi, e datoria celor care o propun să vină cu o analiză de impact detaliată. Nu ştim sigur dacă președintele și guvernanții au studiat foarte bine consecinţele împărţirii României pe regiuni, pentru că se impun foarte urgent măsuri de natură fiscală, bugetară, a pieţei muncii, şi toate acestea, pentru a pregăti o dezvoltare în viitor. La cum se prezintă însă guvernarea, tehnocrații sunt prea puțini dispuși să se înhame la o astfel de inițiativă. Absorbția fondurilor europene este zero, încasările la buget se prăbușesc, în timp ce investițiile sunt blocate.
Concluzia nu este însă una doar de ordin economic. Măsura de reorganizare este necesară, însă trebuie să aibă în spate și o judecată sociologică și antropologică foarte serioasă, pentru că avem în atenţie mai mulţi factori. Regionalizare înseamnă economie, societate, politică, cultură, tradiţie şi chiar religie.
