Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Reforma agrară din 1864 în comuna Baia de Fier

Reforma agrară din 1864 în comuna Baia de Fier

Submitted by on 19 October 2011articol citit de 5,574 ori | No Comment

În urma cercetării documentelor aflate în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, s-a constatat că la 16 aprilie 1865, Comisia  Plaiului Novaci întocmeşte procesul-verbal, în trei exemplare, încheiat şi citit în şedinţă publică, prin care sunt împroprietăriţi ţăranii clăcaşi din comuna Baia de Fier. Astfel, se aduce la cunoştinţă faptul că “toţi locuitorii chiriaşi cu pometuri au declarat dorinţa de a  le primi pogoanele legiuite precum se constată prin înscrisurile date de dânşii comisii sub legalizarea consiliului comunal”.

Pentru ţăranii gorjeni, pământul şi vitele au fost cel mai mare avut

Pentru ţăranii gorjeni, pământul şi vitele au fost cel mai mare avut

În complexul vieţii agrare din Ţara Românească şi Moldova, gospodăria moşierească deţinea cea mai mare parte din teritoriu şi era totodată principalul producător de mărfuri, îndeosebi în ceea ce privea grâul şi plantele industriale. Ţăranul era producătorul agricol direct pe loturile aşa-zise legiuite, pe prisoase şi în bună măsură şi pe rezerva moşierească; la rândul lor ţăranii liberi îşi lucrau în mod direct proprietăţile, fie individuale fie devălmăşate. Agricultura din Principate se găsea în preajma reformei din 1864 într-un stadiu de dezvoltare care impunea o schimbare a regimului agrar existent. Deşi frânate de menţinerea relaţiilor feudale, elementele capitaliste pătrunseseră în sistemul agrar feudal, îl subminau şi impuneau înlăturarea lui. Menţinerea regimului clăcii nu mai era compatibilă cu necesităţile dezvoltării agriculturii in noile condiţii create pentru formarea statului naţional, cu nivelul general de dezvoltare economică a acestui stat.

Împroprietărirea ţăranilor
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, împreună cu sprijinul guvernului Mihail Kogălniceanu, la 14 august 1864 a sancţionat Legea agrară. Astfel, erau eliberaţi ţăranii clăcaşi de sarcinile de tip feudal şi  împroprietăriţi cu pământul pe care îl foloseau pentru răscumpărare. Au fost împroprietărite 515.422 familii de ţărani, cu peste 1800000 de hectare, astfel încât proprietatea ţărănească ajunsese la 30% din suprafaţa arabilă şi păşuni. Suprafaţa de pământ pe care o primeau era stabilită în funcţie de numărul de vite deţinute. Cei care nu au făcut clacă deveneau proprietari numai pe locurile de casă şi grădină, iar pământul nu putea fi ipotecat sau înstrăinat timp de 30 de ani. Ţăranii plăteau despăgubiri pentru clacă timp de 15 ani. Alexandru Ioan Cuza, în Proclamaţia către Săteni, în luna august 1864 spunea: (…) „Claca este desfiinţată de-a pururea şi de astăzi voi sunteţi proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre. De astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre. Voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşie a voastră. De astăzi voi aveţi o Patrie de iubit şi de apărat.” (…)

Situaţia la Baia de Fier
În urma cercetării documentelor aflate în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, s-a constatat că la 16 aprilie 1865, Comisia  Plaiului Novaci întocmeşte procesul-verbal, în trei exemplare, încheiat şi citit în şedinţă publică, prin care sunt împroprietăriţi ţăranii clăcaşi din comuna Baia de Fier. Astfel, se aduce la cunoştinţă faptul că “toţi locuitorii chiriaşi cu pometuri au declarat dorinţa de a  le primi pogoanele legiuite precum se constată prin înscrisurile date de dânşii comisii sub legalizarea consiliului comunal”.

Pământ primit în funcţie de avere
„Din categoria celor cu 4 boi au fost împroprietăriţi “60 de chiriaşi prin încredinţările luate dupe art.2/1 al art. 5 din Instrucţia Domnului Ministru de Interne Nr. 25021”, şi anume: Ion Lăzăroiu, Matei Panduru, Dinu Dumitru Ecovescu, Nicolae Hodărlacu, Mihăiţă Hodărlacu, Dinu lăzăroiu,Ion Belulescu, Stanciu Ecovescu, Dumitru Honcea, Dumitru Roibu, Nicolae N. Pistol, Toma Deconescu, Dumitru Mihuţescu, Ion Mihuţescu, Roşca Nicolae Flondor, Chirilă Pătroescu, Dumitru Pătroescu, Toma Stana Rudeasca, Ion Rădescu, Dumitru Deaconu, Toma Turleanu, Nicolae Băbăligea, Ilie Ducu, Dumitru Borogu, Ion Şişu, Anghel Flondor, Gheorghe al Diaconului, Ion Rădoi, Ştefanu Slamna, Safta Văduva, Dumitru Rădescu, Constantin Vârvărea, Pătru Ghimici, Radu Udrescu, Ştefanu Diaconu, Dumitru Flondoru, Ion D. Chivulescu, Pătru Bărău, Ion Flondoru, Dumitru Ţipariu, Andrei Ţăpariu, Ion Luculescu, Oprea lui Andrei, Dumitru Helciu, Ion Vrată, Ion Danciu, Pătru Ecovescu, Pătru Epure, Dumitru Vasiloiu Bădicescu, Nicolae Pătru, Dumitru Vasiloiu, Dumitru Andronce, Vasile Stanciu, Constandin Ion, Ion Deconescu, Avram Gava, Opriţa Bădicioia, Radu Bocşenu, Ileana Văuva.
Aceştia au primit câte 11 pogoane fiecare, pentru casă câte 300 de stânjeni, urmând a plăti pentru răscumpărare anual câte 133 lei.
“Din categoria celoru cu doi boi dupe legimetele încredinţări”, au fost împroprietăriţi 133 de “chiriaşi”,printre care: Vasile Ghimici, Ion Guţu, Gheorghe Luţă, Toma Chivulescu, Dumitru Duculescu, Stanciu Brânzanu, Pătru popa Pătru, Ion Toma Rădescu, Ion popa Pătru, Dumitru Chivu, Ilie al Dinei, Toma Gava, Gheorghe Croitoru, Nicolae Bârsacu, Andrei Deconescu, Mihai Bobu, Ion Aguridă, Ion Ion Ecovescu, Armenca Văduva, Pătru Soroiu, Ion Dănciulescu, Ion Robulescu, Toma Brândan, Ştefan Guju, Stanciu Cioca (…), Avram Ecovescu, Dinu Căţia, Pavel Ioniţă, Stanciu Popa, Toma Rădescu (…), Pătru Danciu, Luca Bălăţoiu.
Aceştia au primit câte 7 pogoane şi 19 prăjini, pentru casă câte 300 de stânjeni, urmând a plăti pentru răscumpărare, anual, câte 100 de lei şi 24 bani.
Din categoria celor cu braţele, au fost “date încredinţerile” pentru 57 de “chiriaşi”: Maria P. Gava, Gheorghe Toma Robulescu, Avram Călciu, Matei Niţe Iona, Ioana Filimănoaia, Liţa Văduva, Ioan Căriţă, Stanca Văduva, Ion Duţuliu, Ion Dăneci, Ilie Ionascu (…), Cost. Vădulescu, Ion făsui, Bădiţa Văduva, Ion Belu, Avram Corodel, Gheorghe Parsachivescu (…), Nicolae Chivu Bădicescu, Dinu Tică.
Aceştia au primit câte o suprafaţă de 4 pogoane şi 15 prăjini, urmând a plăti anual câte 71 lei şi 20 bani.
“Dumitra Vladu, Ioana Vladu, Gheorghe Vladu şi Dumitru Genunche, care ca văduve rămânu proprietari numai pe locurile cuvenite pentru casă şi grădină conform celor datate la art. 4 al legii rurale”.
“Preotul Dumitru Vasile servitoru la Biserica de zidu cu hramul Dumineca tuturor sfinţilor şi preotul Constantin Ion la Biserica de lemnu cu hramul sfinţiloru îngeri cărora se încuvinţează cătăţiunea pogoanelor de pământ ”.
Astfel, cei din prima categorie au fost împroprietăriţi cu 640 de pogoane, cei din cea de-a doua categorie cu 1036 de pogoane şi 7 prăjini, iar cea de-a treia categorie cu 268 de pogoane şi 6 prăjini.
Reforma agrară din 1864 a reprezentat unul din evenimentele cele mai importante ale istoriei moderne a României, având reale influenţe în dezvoltarea satului românesc.
Cristina Paula Vasiloiu

Comments are closed.