Faptul că ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de tranziţie târzie este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească. Nefericita situaţie a crizei economice ne-a adâncit în tranziţie, dacă nu cumva ne-a reîntors de unde plecaserăm. Că procesul de privatizare al industriei româneşti, continuă şi astăzi, dar sub forma unui circ televizat, vezi cazul Oltchim, că încă se caută măsuri de optimizare a standardelor sociale, că încă se bâjbâie în domenii precum sănătatea şi învăţământul, toate acestea arată poziţia reală a României în societatea capitalistă.
Încă nu am găsit „luminiţa de la capătul tunelului” şi cine ştie ce surprize vom avea în continuare. Nu curge încă nici lapte şi nici miere deşi Uniunea Europeană ne-a primit cu braţele deschise (sic!). Că realitatea aceasta, diformă şi obtuză, ne predispune la medicamentaţie antinevralgică nu pare să conteze prea mult în ochii celor pentru care odată la patru sau, după caz, cinci ani, fac tot posibilul să ne convingă democratic de puterea pe care o deţine poporul. La nivel teoretic, aceasta sună bine, dar în realitate, România „s-a întors cu ani buni în urmă”. Pentru a gratina complet tortul fondant, să mai spunem că reprezentanţii F.M.I. se declară chiar mulţumiţi: „Avem aşteptări bune pentru că România va pune în practică angajamentele asumate.” Se pare că fărâmiturile pe care le cerşim astăzi la masa bogaţilor sunt prea mari.
Reamintesc un fapt ce m-a surprins în urmă cu ceva timp. Jumătate din numărul românilor cred că era mai bine în vremea comunismului decât în prezent? Este posibil ca după 22 de ani de democraţie, este drept prost înţeleasă, românii să devină „nostalgici” la „epoca de aur”. Şi nu este aceasta opinia personală, ci rezultatul mai multor studii realizate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. „Trecutul comunist este văzut pozitiv prin comparaţie cu prezentul marcat de criza economică: 52 la sută dintre cei chestionaţi afirmă că înainte de decembrie 1989 era mai bine în România, în vreme ce 23 la sută consideră că era mai rău, iar 14 la sută consideră că era la fel”. Ideea care se desprinde din rezultatele acestor studii, referitor la comunism, este cât se poate de reală, pentru tot ceea ce înseamnă România… de ieri sau de azi: „O idee bună, prost aplicată”.
