În vara anului 1942, Regimentul 18 Dorobanți „Tudor Vladimirescu” a scris o pagină însemnată din războiul contra U.R.S.S., prin cucerirea orașului și portului Balaklava, situat la câțiva kilometri sud de Sevastopol, astăzi un important centru turistic din Ucraina. În perioada sovietică a fost o importantă bază de submarine a Forțelor Militare Marine, fiind declarat „oraș-închis”.
În urmă cu 75 de ani, la 30 iunie 1942, Batalionul I, al Regimentului 18 Dorobanți Gorj ataca sub conducerea căpitanilor Ambrozie și Mihai, cu două companii, orașul și portul Balaklava. Sprijinul de foc a fost asigurat de către Divizionul 35 Artilerie, în timp ce „legăturile telefonice și cele cu aviația germano-română au funcționat bine, cu toate că la Regimentul 18 Gorj nu era nici un ofițer cunoscător al limbii germane”, așa cum se arată în documentele de arhivă (A.M.I.R., Fondul Regimentului 18 Dorobanți, dos. 336/1942, f. 159-160). „Inamicul– se arată în aceleași documente – a opus o dârză rezistență și pentru că li s-a spus că prizonierii vor fi supuși de către germani și români la mari torturi fizice”.
În lucrarea intitulată „Regimentul Gorj N. 18 Tudor Vladimirescu”, istoricul Vasile Novac arată că în urma acestui succes al gorjenilor, generalul german Meinstheim, Comandantul de Căpetenie din Crimeea, a felicitat personal Regimentul 18 Dorobanți. (vezi V. Novac, Regimentul Gorj N. 18 Tudor Vladimirescu, Târgu-Jiu, Editura Măiastra).
Aplicația Google Maps, în cercetarea istorică
Consultând astăzi cu ajutorul aplicației Google Maps teritoriul pe care Regimentul 18 Dorobanți a desfășurat operațiunile militare din vara anului 1942, am putut constata că relatările de la acea vreme, sunt conforme cu realitățile geografice de astăzi, că terenurile, „prin natura și modul cum erau orientate și organizate, au dat mari avantaje apărătorilor sovietici” (A.M.I.R., Fondul Regimentului 18 Dorobanți, dos. 336/1942, f. 140). Mai mult, se arată în documente, „cazematele de beton, fiecare cu câte trei crenele erau astfel plasate încât se flancau una pe alta, iar fiecare putea trage pe un unghi de 160-180 grade” (Ibidem). De asemenea, „terenul din fața pozițiilor inamice era complet minat cu mine, rețele de sârmă cu sistem de alarmare, cazematele erau acoperite cu strat gros de piatră și pământ” (Ibidem, f. 159-160).
În ceea ce privește numărul pierderilor suferite de gorjeni în cucerirea orașului și portului Balaklava, aceștia au înregistrat „în rândul ofițerilor – 8 morți și 19 răniți, subofițeri – 5 morți și 12 răniți, soldați – 140 morți și 100 răniți, dispăruți – 1 sublocotenent și 100 soldați” (Ibidem, f. 140).
Din concluziile unei bătălii câștigate
Cele mai importante dificultăți, se arată într-un raport militar, au fost întâmpinate datorită: „a insuficienței cantitativă și calitativă a artileriei în pregătirea și sprijinirea atacului, lipsa în regiment a aruncătoarelor grele de 120 mm și pregătirile de scurtă durată ale artileriei și aviației: 10-15 minute artileria și 20 minute aviația” (Ibidem).
Ca urmare a tuturor acestor lipsuri, în raportul militar înaintat mareșalului Ion Antonescu, de către colonelul Vasile Dumitrescu, comandantul Regimentului 18 Dorobanți și căpitan S. Chirculescu, șeful Biroului Operații, au fost consemnate și „învățămintele de ordin general și tehnic”, pe care comandanții gorjeni trebuiau să le aibă în vederea următoarelor operațiuni militare: „atacul contra pozițiilor fortificate nu e posibilă decât cu o conlucrare perfectă între toate armele: infanterie, artilerie, aviație, pionieri, care de luptă și după un studiu și o pregătire minuțioasă; în faza premergătoare atacului, trebuie distruse cazematele din linia I-a; crearea de unități de șoc, care să facă culoare de pătrundere prin câmpurile de mine; instrucția desăvârșită a trupelor puse să atace asemenea poziții, atât din punct de vedere moral, cât și din punct de vedere tehnic; pozițiile fortificate să nu se atace decât: cu o pregătire intensă de artilerie grea de câteva ore, idem aviație, trageri pe obiective nu pe zone, împingerea de tunuri ușoare la Creastă, care să tragă direct în crenele; să nu se atace poziții fortificate situate pe fundul văilor, dacă nu există o dezvoltare mare de 1.500 – 2.000 m.; lansarea de parașutiști pe cazemate” (Ibidem, f. 145).
Prin comportarea eroică din timpul cuceririi orașului și portului Balaklava din ziua de 30 iunie 1942, Regimentul 18 Dorobanți Gorj a dovedit că se numără prin unitățile românești de elită din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre ofițeri, subofițeri și soldați fiind răsplătiți prin ordine și medalii.
