Zilele trecute, am avut din nou ocazia să mă aflu, în calitate de repezentant al presei, printre protestatari, care de data asta au manifestat în fața sediului secundar al Complexului Energetic Oltenia. Unii dintre ei au refuzat să facă declarații, alții au fost categorici în ceea ce au spus, dar în ochii tuturor se vedea teama pierderii locurilor de muncă.
Adevărul e că nu e ușor deloc să fi lucrat o viață în carieră sau în termocentrală, după care, dintr-o dată, să primești „liber” să-ți cauți un alt loc de muncă. Iar ca să ieși în stradă împotriva angajatorului consider că e un adevărat act de curaj din partea angajaților, pentru că se știe că există diferite metode de a lua măsuri cu subalternii nesupuși. Oricum, cei mai curajoși s-au dovedit liderii de sindicat, care au strigat lucruri grele la microfon, cerând demisia directorului general Laurențiu Ciurel și a primului ministru Victor Ponta. Și, cu toate încercările administrației de a scinda sindicatele, pe principiul „dezbină și stăpânește”, s-a dovedit că oamenii nu se lasă intimidați, numărul celor care au participat la mitingul de protest fiind neașteptat de mare, chiar dacă sindicatele au anunțat 5000 de participanți. Câți au fost cu adevărat nu pot eu să spun, dar m-am distrat copios să constat că presa locală „i-a numărat”, unii scriind că au fost câteva sute de protestatari, alții că au fost 7000. Cam mare diferența, dacă nu cumva ziariștii au fost la mitinguri diferite, sau, poate că numărătoarea a ieșit în funcție de dorința respectivei publicații de a minimize sau maximiza puterea sindicatelor.
Important este, însă, care va fi, până la urmă, soarta angajaților, pentru că scopul pentru care plecăm cu toții de acasă este să ne căștigăm existența, unii mai îndestulată, alții mai sărăcăcioasă, în funcție de salariul primit pentru munca prestată. Iar tot ce înseamnă minerit, energie, industrie, creșterea animalelor, creșterea plantelor, sunt activități pe care omul le face nu ca scop în sine, ci pentru ca el să nu mai stea la lumina lumânării, să aibă ce mânca și ce îmbrăca. Asta trebuie să ne preocupe pe toți. Din păcate, însă, simpla unire a oamenilor pentru a face activități commune, prin coordonare, a dat unora putere de a conduce activități, iar acum o folosesc în interes propiu, sau, mai rău, în interesul unora din afara țării, care doresc subjugarea românilor, pentru ca aceștia să nu mai aibă libertatea de a decide cum își vor conduce propria viață.
