Vremurile vin şi trec, iar oamenii generaţie după generaţie, de când îi lumea şi cât va fi aceasta, trec prin vremuri. Cineva, nu mai ştiu eu acu’ cine, raporta viaţa omului unei călătorii lungi cu trenul, adăugând că atunci când urci în acesta îţi cauţi locul, uneori ţi-l mai schimbi, ba mai treci de la un vagon sau de la o clasă la alta, apoi începi a te obişnui cu figurile din jur, intri în vorbă se creează ad-hoc aprecieri sau antipatii. La un moment dat, câte un om începe să coboare la câte o staţie şi şti că nu-l mai vezi niciodată; concomitent urcă alţi oameni, pe unii îi vezi trecător, cu alţii intri iar în vorbă, într-un şir ce pare neordonat de nimeni şi nimic, iar într-o vreme, când călătoria ta se apropie de destinaţie, cobori, lăsându-i în urmă pe cei ce fostu-ţi-au tovarăşi de drum.
Pantelimon Manta, deconspirându-i un aspect al stării civile, s-a născut în urmă cu 65 de ani. Conform scriptelor prima zi a anului 1952 a fost data de naştere, chiar dacă, plin de umor cu ani în urmă spunea la o mare conferinţă electivă în Casa de Cultură din municipiul nostru „m-am născut de Crăciun, am fost declarat la Anul Nou şi m-au botezat la Bobotează”. Pare-se că de fapt aşa au şi stat lucrurile, din motive de mare bucurie, până s-au gătit ai casei să meargă spre a efectua formalităţile la primărie, aceasta s-a ‚nchis, că doar venea Anul Nou şi uite aşa a mai câştigat nou-născutul un an de viaţă. Locul venirii pe lumea asta, cea plină de păcate cum ar spune unii, a fost la Novaci, în vremea aceea comună şi centru raional, iar originile familiei tatălui erau în satul Hirişeşti, sat ce odinioară a fost centrul civic al comunei şi al Plaiului Novaci de pe timpuri. Acolo numele Manta are o existenţă venerabilă. Cu ani buni, înainte de 1800 trăia Udrea Manta, iar un veac mai târziu era cunoscută familia lui Mihăilă Manta şi aşa mai departe dar să revenim la Pantelimon Manta, cel pe care, încă din primele zile ale vieţii, familia şi neamurile l-au alintat atât de frumos – Pufu!
După anii copilăriei şi ai şcolii petrecuţi la Novaci, au urmat cei ai studenţiei, fiind admis şi apoi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Tot acolo şi-a susţinut doctoratul şi a devenit doctor în drept, înainte de anul 1989, atunci când tinerii aproape nici nu îndrăzneau a lua în calcul, parcurgerea ciclului educaţional, până la ultima sa treaptă. În plan familial s-a căsătorit, tot cu o novăceancă – nici nu se concepea astfel – Raveca Berbecel, din satul Novacilor Străini, adică din stânga bătrânului Gilort şi au crescut împreună doi băieţi: Claudiu şi Dragoş. În ultimii ani, familia profesorului Pantelimon Manta s-a îmbogăţit cu trei nepoţele şi probabil că numărul acestora va creşte, spre bucuria tuturor, mai ales a Bunului, aşa cum i se adresează fiecare din alea mici. Părinţii săi au fost Floarea şi Constantin, mama fiind şi azi în viaţă şi dând în continuare indicaţii fiului cel mic, fiindcă nu-i aşa toţi avem a învăţa pe tot parcursul vieţii, iar tatăl, Constantin ori Vilică aşa cum îi spuneau prietenii s-a stins cu mai mult de trei decenii în urmă.
Sub aspect profesional Pantelimon Manta a desfăşurat mai multe activităţi şi a ocupat mai multe funcţii de-a lungul celor peste patru decenii de activitate. Printre acestea din urmă au fost cele de: subprefect şi prefect al judeţului nostru, vicepreşedinte al consiliului judeţean ori deputat în Autoritatea legiuitoare a ţării. De asemenea, pe lângă activităţile strict juridice desfăşurate atât în, să-i spunem cea dintâi tinereţe, în cadrul unor instituţii judeţene, cât şi cea de apărător al drepturilor oamenilor, în calitate de avocat, prestată în ultimii ani, Pantelimon Manta a fost unul dintre cei ce au contribuit decisiv la fondarea unei instituţii de învăţământ superior la Târgu Jiu, de sine stătătoare aşa cum se dorea, fără a funcţiona sub tutela vreunui centru universitar extern. Ani mulţi a lucrat în cadrul a ceea ce a devenit Universitatea „Constantin Brâncuşi” deţinând funcţiile didactice de conferenţiar şi apoi profesor universitar, deschizând orizonturi de cunoaştere şi interpretare juridică pentru mii de studenţi. În atare context, în urma lucrărilor publicate peste ani şi a notorietăţii pe care şi-a creat-o profesorul Manta a fost solicitat spre a desfăşura activităţi universitare în mai toate judeţele vecine, unde funcţionau facultăţii din domeniul dreptului ori cel al administraţiei publice, fapt remarcabil pentru unul dintre cei ce în anii de după revoluţie aşeza fundamentul Universităţii din centrul Gorjului.
Dar ceasurile tăcute şi privite doar în treacăt au tot păşit cu ocaua timpului şi clipă de clipă s-a aşezat şi iar s-a aşezat, aşa încât iată, azi îi putem transmite domnului Pantelimon Manta felicitări şi mulţumiri pentru toată activitatea pe care a desfăşurat-o peste ani, pentru lucrurile bune pe care le-a făcut şi oamenii, pe care i-a ajutat. De acum înainte, de la data pensionării dumisale, fiindcă acesta îi motivul celor relatate aici, îi urăm din tot sufletul să fie sănătos, să se implice în multe alte proiecte, spre a împărtăşi tuturor din bogata-i experienţă de viaţă şi peste alte decenii, să ne-amintim împreună cu Domnia sa, cât de mult a trecut de la data ieşirii la pensie.
Îi urăm din suflet Sănătate şi Bucurii şi redăm din memorie câteva versuri compuse de către col. Constantin Pănoiu, în anii în care Pantelimon Manta ducea bătălii pe câmpurile politicii gorjeneşti şi nici prin gând nu-şi închipuia cum arăta-va cândva ziua pensionării.
„De copil când păştea turma, sus pe Muntele Tolanu’
Se vedea gorjean de frunte şi visa mereu ciolanu’
Dar nu fu ca să rămână baci, la stână şi la strungă
Şi ajunse-n prefectură, unde-s mulţi cu mâna lungă
(…) Ani de-a rându’, fu de toate, până ajunse prefect,
Novăcean crescut cu lapte şi licenţiat în drept”
