Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Proclamaţia de la Padeş

Proclamaţia de la Padeş

Submitted by on 27 January 2009articol citit de 13,268 ori | 13 Comments

La 187 de ani de la evenimentele generate de Tudor din Vladimirii Gorjului istoriografia românească pare să aibă o dilemă, dacă a fost sau nu vorba de o revoluţie. Aşa cum subliniază şi autorul textului de mai jos, putem vorbi de Revoluţia de la 1821 fie şi doar datorită faptului că analizăm unul dintre cele mai importante documente programatice din istoria naţională. Intrat într-un con de umbră, Tudor Vladimirescu a fost omul politic care a reuşit să zguduie din temelii societatea românească rămasă încă la nivelul feudalismului şi să pună capăt regimului politic fanariot.

Un Tudor Vladimirescu contemporan ne aminteşte de evenimentele de la Padeş din 1821

Un Tudor Vladimirescu contemporan ne aminteşte de evenimentele de la Padeş din 1821

Caracterul revoluţionar al mişcării din 1821 este demonstrat atât de faptul că participanţii proveneau din toate clasele sociale cât şi de documentele care au stat la baza programului său de revendicări politice, sociale şi economice. Elaborate chiar de conducătorul revoluţiei, ele redau într­-un limbaj direct, simplu, pe înţelesul celor mulţi şi năpăstuiţi durerea şi setea de dreptate a ţărănimii, în mijlocul căreia s-a născut şi i-a împărtăşit aspiraţiile şi slugerul Tudor din Vladimir.

Proclamaţia izbăvirii
Primul document este Proclamaţia din 23 ianuarie de la Padeş prin care Tudor  cheamă sub steagul revoluţiei ,,tot norodul omenesc din Bucureşti şi din celelalte oraşe şi sate ale Ţării Româneşti … veri de ce neam veţi fi’’. El era conştient că abuzurile, corupţia, fiscalitatea excesivă şi tot cortegiul de nedreptăţi pe care fanarioţii le împământeniseră vreme de un secol, nu puteau fi eliminate decât printr-o mobilizare generală a întregului popor, printr-o ridicare unanimă la arme, ca pe vremea vechilor voievozi. Numai printr-un efort suprem al energiilor vitale ale acestui popor se putea înlătura odiosul regim fanariot şi începe opera de regenerare morală şi instituţională a ţării.
Stilul Proclamaţiei este limpede, scurt, direct, fără înflorituri stilistice, dar tocmai acestă simplitate a discusului relevă calităţile de orator ale lui Tudor  Vladimirescu izvorâte din experinţa sa de viaţă şi din contactul nemijlocit cu ţăranii, cărora li se adresează. Vorbele sale, care descriu situaţia dramatică a ţării, pătrund în sufletul ţăranului ca o rază de speranţă şi îi fac pe mulţi să alerge sub steagul ,,Domnului Tudor’’: ,,Nici o pravilă nu opreşte pre om de a întâmpina răul cu rău. Şarpele când îţi iasă înainte, dai cu ciomagul de-l loveşte, ca să-ţi aperi viaţa, care de multe ori ni să primejduieşte din muşcătura sa. Dar pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până să le fim robi?’’.

Război celor bogaţi şi vinovaţi
Această veritabilă declaraţie de război adresată tuturor celor care aduseseră ţara în situaţia jalnică în care se găsea, reprezintă momentul în care pandurul Tudor îmbracă ,,cămaşa morţii’’, hotărât să schimbe starea de lucruri din Ţara Românească, chiar dacă acest lucru îl va costa propria viaţă. Comparaţia clasei conducătoare parazitare cu şarpele şi balaurii ,,care ne înghit de vii’’  este semnificativă în privinţa sentimentelor pe care le nutreşte slugerul din Vladimir faţă de toţi aceia care îşi asupresc semenii şi nu şi-au primit încă pedeapsa meritată. El nu se sfieşte să-i atace şi pe reprezentanţii clerului înalt, care uitând de misiunea apostolică şi de frica de Dumnezeu, participă la spolierea ţăranilor şi adună averi impresionante. La prima vedere limbajul său pare de o violenţă extremă, dar el nu face decât să dea glas disperării unui popor întreg, a cărui răbdare a ajuns la limită.
Nedreptăţile şi greutăţile pe care le-a înfruntat de-a lungul vieţii nu i-au zdruncinat lui Tudor credinţa în judecătorul suprem: ,,Dacă răul nu este primit lui Dumnăzău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnăzău. Că bun este Dumnăzău şi ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine”. Credinţa în Cel de Sus este caracteristică ţăranului român şi Tudor, convins de justeţea faptei sale, nu ezită să-şi justifice acţiunea prin învăţăturile biblice pentru a-i convinge pe cei care ezită de a veni sub steagul său : „ Veniţi dar fraţilor cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine. Şi ca să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni’’.
Experienţa militară, dobândită în războiul ruso-turc din 1806-1812, în urma căruia a fost avansat locotenent şi decorat cu ordinul ,,Sf. Vladimir”, îi dictează impunerea unei discipline de fier pandurilor săi, cărora le interzice ,,să se atingă de un grăunţi, de binele sau de casa vreunui neguţător, oroşan sau ţăran”  în afară de ,,averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri”. Aceasta relevă dorinţa lui Tudor de a transforma ,,Adunarea norodului” într-o veritabilă armată, ca o garanţie a succesului revoluţiei şi expresie a aspiraţiilor sale de justiţie socială, care răbufnesc într-un apel patetic : ,,Că ne ajunge, fraţilor atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au mai uscat”.

Casa părintească de unde a plecat Tudor Vladimirescu să facă ordine în ţară

Casa părintească de unde a plecat Tudor Vladimirescu să facă ordine în ţară

Alte documente programatice
Cel mai important document programatic al Revoluţiei lui Tudor, cunoscut din februarie 1821 este “Cererile norodului românesc”, act care cuprinde principiile de bază ale unei noi ordini sociale.
Se cerea desfiinţarea privilegiilor boierimii şi obligaţia domnitorului numit de către Imperiul Otoman de a respecta vointa tuturor celor pe care îi conduce; accesul la funcţii în stat trebuia să se facă doar pe bază de merite; se cerea o largă reformă în domeniul justitiei, administratiei, şcolii, armatei (prin înfiinţarea unei armate permanente); se solicita desfiinţarea vămilor interne. Nu a fost cerută împroprietărirea ţăranilor cu pământ şi desfiinţarea definitivă a obligaţiilor acestora faţă de boieri, se spune că din raţiuni strategice.

13 Comments »

  • Elena Ion says:

    Felicitari, Cornel, pentru acest articol. La o analiza mai atenta,
    pare a prinde ceva din realitatea acestor vremuri.
    Mi-ai raspuns prin randurile scrise unui crez: ”Patria este norodul iară nu tagma jefuitorilor!”
    Multumesc mult pentru aceasta ispravă.
    Cu sinceritate,
    Ion Elena

  • Andreea says:

    Un articol foarte reusit si inspirat…..multumesc foarte mult pt deranjul tau de a spcrie un asemenea articol….felicitari..cu sinceritate ANDREEA

  • lidia says:

    Am citit articolul este incredibil felicitari .De asemeni am petrecut vacantele de vara in copilarie la Pades zilnic linga acest monument istoric un loc extraordinar cu care Romania se mindreste.Voi reveni la Pades unde mai am si rude de la N.Y.curind.

  • Mihai says:

    Salutari

    dar articolul este unul comunist. Proclamatia lui Tudor a fost la Tismana, mutata de comunisti la Pades pentru a se scoate elementul religios din evenimente.

    Mai mult, rascoala lui Tudor nu a urmarit atacarea boierilor, nu a fost o revolutie de clasa, ci una nationala, pentru ca se cheama atat boierii cat si taranii la lupta impotriva ciocoilor. Ciocoii erau fanariotii.

    Nu mai imprastiati aberatii.

  • Manole Mihai says:

    IN DEALUL CURILA TUDOR VLADIMIRESCU NU A AVUT NICIO CULA.

    CI DOAR O VIE CU PIVNITA.

    ASA REZULTA DIN DOCUMENTELE DE LA ARHIVELE MEHEDINTI.

    DE CARE NIMENI INSA NU VREA SA TINA CONT.

    SI SE BAZEAZA PE MINCIUNILE COMUNISTE.

  • Manole Mihai says:

    IOAN Gardareanu si Nicolae Gardareanu fiul lui din care ma trag eu a facut cula NU TUDOR VLADIMIRESCU.

    ION GARDAREANU A AVUT 4 COPII: PANA, GHEORGHE, SMARANDA, NICOLAE.

    NICOLAE GARDAREANU A MOSTENIT CULA DE LA TATAL SAU, PRIN DORINTA TATALUI SAU.

    SI NICOLAE GARDAREANU S-A CASATORIT CU SEVASTITA COLIBASANA, CARE PRIN CASATORIE A DEVENIT SEVASTITA GARDAREANU.

    SEVASTITA GARDAREANU A AVUT O FATA PE JANETA GARDAREANU CARE S-A CASATORIT CU JEAN ATH MITESCU ( ION SAU IANCU MITESCU CUM II ZICEAU RUDELE).

    AU AVUT DOUA FETE PE CORNELIA MITESCU SI PE DORA MITESCU.

    DORA MITESCU S-A CASATORIT CU DEMETRU POPESCU. SI A DEVENIT DORA POPESCU.

    DORA POPESCU A AVUT PE UNA DIN FETE TOT DORA CARE S-A CASATORIT CU MANOLE CONSTANTIN, SI A DEVENIT DORA MARIA MANOLEA.

    DORA MARIA MANOLEA S-A CASATORIT CU BUNICUL MEU MANOLEA CONSTANTIN.

    ULTIMA PROPRIETARA A CULEI A FOST SORA BUNICII MELE , SUZANA D. POPESCU.

    COMUNOSTII AU NATIONALIZAT CULA DE LA FAMILIA MEA, IAR JUSTITIA NU A BINEVOIT SA O RESTITUIE PANA ACUM, PE MOTIVUL CA NU A M FACUT DOVADA NATIONALIZARII.

    DESI AM FACUT DOVADA CA IN 1945 SUZANA D. POPESCU A FOST PROPRIETARA CULEI TUDOR VLADIMNIRESCU, NUMITA ERONAT ASA INTRUCAT A FOST FACUTA DE ION GARDAREANU.

  • PAVEL MIHAI-ALIN says:

    Dle Manole, Jeannetta Mittescu era fiica lui Pană Gardareanu și a Anei Opran, nu a lui Nicolae Gardareanu și a Sevastiței Colibășanu. Întrebare: familiei dumneavoastră i se spunea și Popescu-Suisse? Cu mulțumiri, M-A Pavel

  • PAVEL MIHAI-ALIN says:

    Dle Manole, trebuie să îmi cer scuze, am verificat azi și aveți dreptate. Verificând genealogia Gardareanu, într-adevăr Jeannetta Mittescu era fiica lui Nicolae Gardareanu. Cu stimă, M-A Pavel

  • MANOLE says:

    Domnule Pavel pai Jeaneta Mitescu a fost casatorita cu stra-stra bunicul meu Ion Atanasie Mitescu, te rog eu frumos nu mai scrie fara sa te informezi mai intai.

    Dar tu de unde ai geneaologia familiei mele ? Esti ruda, cu Gardarenii?

  • MANOLE says:

    Domnule Pavel Mihai Alin, dar Dumneata cine esti?

  • MANOLE says:

    Bine ca ati ajuns Dumneavoastra , Domnule Pavel, sa-mi spuneti cine a fost Jeaneta Mitescu, sa cunoasteti rudele mele , mai bine decat mine !