Problemele Justiţiei româneşti

Loading

Justiţia românească continuă să fie codaşă la nivel european, MCV-ul fiind un mecanism care ar fi trebuit să înceteze cu mulţi ani în urmă dacă s-ar fi făcut progrese semnificative. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, continuăm să luăm bobârnace şi să primim felicitări, pe anumite segmente, şi unele şi altele nemeritate de vreme ce ansamblul scoate note false. Şi ca părere, până când magistraţii nu vor răspunde pentru deciziile lor, România va continua să aibă cazuri de tipul Rarinca sau Dragnea sau magistraţi compromişi ca Livia Stanciu sau Daniel Morar, două nume dintr-un lung şir.
Cea mai mare problemă a Justiţiei româneşti nu este nici măcar faptul că Livia Stanciu a beneficiat de tratament special în cazul Rarinca, nici că preşedintele Klaus Iohannis a atacat într-un mod special o sentinţă definitivă, ci că oamenii simpli nu au încredere în actul de justiţie. Indiferent de poziţiile CSM-ului, de ameninţările cu Inspecţia Judiciară pentru politicienii care mai îndrăznesc să pună sub semnul întrebării anumite excese ale sistemului juridic, Justiţia nu va câştiga într-un final „războiul” şi respectul nostru. Sunt procurori şi judecători în sistem care au o calitate a muncii la nivel european, îşi fac datoria cu cinste şi discreţie şi mai ales cu multă corectitudine. Doar că cetăţenii o ştiu pe Livia Stanciu, pe Camelia Bogdan care trebuia să se abţină să fie salarizată de o parte într-un proces judecat, au auzit de diverşi procurori penali sau controversaţi de la DNA ca să mai aibă încredere în tot sistemul.
Un asemenea caz controversat al Justiţiei este cel legat de liderul PSD Liviu Dragnea, imediat după aflarea sentinţei apărând pe piaţă „dovezi” livrate că DNA nu şi-a făcut datoria. Lăsând la o parte faptul că DNA nu prea avea atribuţii pe această speţă, „omisiunile” acestei instituţii din rechizitoriu atrag oprobiul public deşi sentinţa ar fi fost aceeaşi. Anul 2012 rămâne controversat iar Justiţia românească, afectată iremediabil de blestemul Monica Macovei, ar putea să ne lămurească unde sunt cele 1 500 000 de voturi „furate”, cât de legal era să le promiţi oamenilor tombole dacă vin la vot sau să faci apel la aceştia să stea acasă şi să nu îţi exercite dreptul legal de a vota. Dacă tot vrea cineva să ne lămurească, să caute cu săptămâni înainte de votul la referendum când s-a pus la cale operaţiunea „Fraudarea” care să-l salveze pe Traian Băsescu, cine, cum şi la ordinul cui a făcut-o. Din păcate, ca şi în alte cazuri, vom aştepta în zadar.