Ministerul Economiei a anunţat de curând că, până la 13 septembrie, caută să recruteze manageri privaţi la companiile de stat din subordinea sa, în cazul nostru cele două complexuri energetice şi SNLO. Deşi se confruntă cu mari probleme financiare şi suntem într-o situaţie de criză, Ministerul Economiei vrea să arunce pe fereastră un milion de euro pe managementul privat. Dacă toate calculele noastre sunt bune, de la un salariu de 3500 euro/lunar cât e acum salariul directorului general de la Turceni, managerul privat îşi va trage cel puţin dublu. Pentru ce? În afara reducerii unor costuri, lucru întâmplat deja în timpul actualilor manageri, practic nu se pot face multe lucruri care să nu fi fost deja demarate (retehnologizare, noi pieţe etc.). Şi atunci?
Doar că România are o mare problemă, pe care nu a înfruntat-o niciodată, deciziile majore nu se mai adoptă la Bucureşti. Potrivit negocierilor cu FMI, Ministerul Economiei este obligat să introducă management privat la companiile de stat. Pe durata acordului-cadru ar putea fi acordate servicii de consultanţă specializată pentru recrutarea de personal de conducere pentru minim 5 şi maxim 15 companii aflate sub autoritatea Ministerului Economiei. Pentru că managerii gorjeni ba sunt, ba nu sunt pe această listă, o să ne referim la documentele semnate cu FMI-ul. Astfel, Guvernul s-a obligat să interzică prelungirea după 1 ianuarie 2012 a contractelor de management existente la companiile de stat, iar procesul de selecţie va fi unul internaţional, se arată în scrisoarea cu FMI. Sunt vizate nu doar posturile de CEO ci şi cele de directori financiari, pentru posturi putând candida şi actualii manageri. Noii manageri vor avea puteri depline pentru a opera modificările pe care le vor considera necesare. De asemenea, membrii consiliilor de administraţie vor fi selectaţi cu atenţie şi verificaţi de către experţi independenţi pentru a se asigura că aceştia sunt pe deplin calificaţi să-şi exercite atribuţiile.
Sunt ceva probleme chiar din start, managerii noştri ar putea avea în faţa străinilor aceleaşi şanse cu ale firmelor româneşti care merg la o licitaţie internaţională. CV-ul unui manager important de afară bate orice concurenţă din ţara noastră şi asta nu ar fi singura problemă. Gândiţi-vă doar la faptul că poate exista un interes din afară, chiar finanţat pe bani buni, să închidem capacităţile pe lignit. Doar energie electrică nu am importat până acum dar orice are un început! Pe de altă parte dacă cel care vine nu ne cunoaşte problemele ar putea închide dintr-o singură trăsătură de condei capacităţi energetice imense că nu sunt rentabile, aşa că o soluţie externă(privată) are foarte multe riscuri.
Avem însă şi multe nevoi, un manager extern rupt de partidul de guvernământ, oricare ar fi el, se impune imperios. Gândiţi-vă că oricât de buni au fost sau sunt managerii actuali, ei au fost schimbaţi pe criterii politice. În aceste condiţii, continuitate, viziune, performanţă au fost termeni puşi doar pe hârtie de managerii de până acum.
Drept urmare, un management privat se impune, dar trebuie dată o şansă mare oamenilor din sistem. Altfel, s-ar putea produce ireparabilul!
