Faptul că ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de tranziţie târzie este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească. Nefericita situaţie a crizei economice ne-a adâncit în tranziţie, dacă nu cumva ne-a reîntors de unde plecaserăm acum câteva decenii.
Sunt voci care susţin vehement că este chiar mai rău. Iată exemplul Gorjului, un judeţ oarecare al României, care până să resimtă efectele tranziţiei, avea: fabrică de cauciuc, fabrică de sticlă, fabrică de ţigarete, fabrică de cărămidă, fabrică de mobilă, fabrică de gheaţă, fabrică de ciment, fabrică de confecţii, fabrică de lapte, complexe zootehnice şi lista poate continua. Cum au dispărut toate acestea pe drumul tranziţiei? Desigur întrebarea este una retorică, dar pentru a vă edifica pe deplin, se impune o nouă întrebare. Vă spune ceva numele Tonny Lybek? Acesta este unul dintre reprezentanţii F.M.I. în România şi în urma unui raport privind piaţa muncii din ţara noastră s-a declarat mulţumit de rezultatele obţinute de aceasta. Pentru a fi mai exacţi, să spunem că este un adevărat succes pentru F.M.I. faptul că România „s-a întors cu şase ani în urmă”. Practic salariile bugetarilor au fost reduse la nivelul anului 2005. Lybek a precizat că în ultimii ani, salariile în România au crescut extrem de mult, la fel ca şi numărul de angajaţi şi că „aceste măsuri trebuiau corectate întrucât ponderea cheltuielilor privind salarizarea era mai mare”. Pentru a gratina complet tortul fondant, acelaşi reprezentant al F.M.I. a adăugat: „Avem aşteptări bune pentru că România va pune în practică angajamentele asumate.” Se pare că şase ani nu sunt suficienţi, iar fărâmiturile pe care le cerşim astăzi la masa bogaţilor sunt prea mari.
După creşterea timidă din ultimul trimestru al anului 2010, majoritatea sectoarelor de activitate economică au revenit pe minus. Industria, construcţiile, comerţul şi salariile au scăzut dramatic, contrazicând optimismul oficialilor referitor la o posibilă revenire începând cu anul 2011. Acestea sunt efectele măsurilor de austeritate, respectiv creşterea taxelor şi scăderea salariilor. Şi nu suntem departe de adevăr dacă afirmăm că efectele negative majore încă nu au apărut. Ne spunea chiar preşedintele Traian Băsescu, acum câţiva ani, că iarna nu-i ca vara. Impactul social tinde să ajungă la apogeu în această perioadă şi chiar să persiste, mai ales dacă măsurile „anti-criză” se vor extinde şi în cel de-al doilea trimestru al anul 2011.
Să ne surprindă în vreun fel faptul că jumătate din numărul românilor cred că era mai bine în vremea comunismului decât în prezent? Şi nu este aceasta opinia personală, ci rezultatul unui studiu realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. „Trecutul comunist este văzut pozitiv prin comparaţie cu prezentul marcat de criza economică: 50 la sută dintre cei chestionaţi afirmă că înainte de decembrie 1989 era mai bine în România, în vreme ce 23 la sută consideră că era mai rău, iar 14 la sută consideră că era la fel”. Ideea care se desprinde din rezultatele chestionarului, referitor la comunism, este cât se poate de reală, pentru tot ceea ce înseamnă România… de ieri sau de azi: „O idee bună, prost aplicată”.
