Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Economic, Editorial » Privatizările tranziției

Privatizările tranziției

Submitted by on 19 September 2012articol citit de 874 ori | No Comment

Nu cred că mai este o necunoscută pentru nimeni  faptul că România, membră a Uniunii Europene și a NATO, a fost transformată într-o colonie a Vestului. Au contribuit la acest fapt mai mulți factori, corupția clasei politice și împrumuturile pe bandă rulantă fiind doar doi dintre aceștia. Și cum cei ce dau bani pot să dicteze iar politicienii de pe malurile Dâmboviței au oricum o problemă cu șira spinării, rezultatul este că România se dă la bucată și pe sume foarte mici. Așa s-au dus Romtelecomul, Petromul, băncile și așa se vor duce și celelalte, suntem deja chiriași în propria noastră țară.
În următoarele săptămâni vom mai pierde o parte din România. Taromul și  Oltchimul se vor da pe prețuri de nimic, la fel ca și Hidroelectrica, aflăm iar de privatizările pe un dolar pentru a se prelua datoriile pe care tot statul le șterge mai târziu. Este rețeta cunoscută, câțiva șmecheri de la FMI și Banca Mondială ne obligă să ne vindem pe nimic iar ei prosperă. Nu suntem în poziția să negociem pentru că datornicii au doar obligații. Dar să îmi explice și mie cineva cum dăm Oltchimul pe un euro, e adevărat că sunt datorii de sute de milioane de euro, când doar inoxul din întreprindere bate miliardul de euro.  Chestia cu ”salvarea” nu ține, cei care au venit vor doar să ne scoată de pe piață iar Gorjul a avut asemenea experiențe în anii tranziției.
Chiar  dacă pe gorjeni nu pare să îi afecteze cele ce se întâmplă la Oltchim, lucrurile nu stau deloc  așa. E vorba de unul din puținele obiective industriale care a ținut pasul cu tranziția și niște ageamii, cocoțați politic pe niște funcții bănoase, vor să îl înstrăineze. Pentru că nu ar fi o problemă, exceptând oferta cel puțin ciudată a lui Dan Diaconescu, dacă cei care vin ar vrea să și producă la Vâlcea, experiențele  Renault sau Mittal fiind prea puține ca să ne liniștească.
Pentru gorjeni ar putea deveni o problemă înstrăinarea Complexului Energetic Oltenia, sau cel puțin al unei părți din el. Guvernanții nu sunt deloc clari în această privință iar un management privat sau vinderea unei părți din acțiuni poate fi începutul sfârșitului. De ce? Foarte simplu, e capul de pod iar partea investitorului va fi din ce în ce mai mare pe bani puțini. Nu am văzut aplicată în România soluția clară și mult mai transparentă a unor investiții în contul unor acțiuni. Gândiți-vă la ce bani sunt necesari la Rovinari  pentru investiții și ne împrumutăm la costuri fabuloase? Nu este în intenția mea de a acuza o anumită parte politică, sunt deopotrivă implicate în aceste decizii, dar ar fi timpul să ne trezim din pumni. Ne jucăm cu independența  energetică  a țării, e tot ce ne-a rămas!
Privatizările ultimilor ani sunt exact inversul celor ce se întâmplau acum două decenii, de la ”nu ne vindem țara” la totul la vânzare pe doi arginți. Nu se gândește oare nimeni la viitor?

Comments are closed.