Noi privatizări, puține realizări

Loading

ANDREI-POPETEFără a lua prea mult în calcul faptul că producătorii români de legume și fructe cer notificarea pagubelor către Comisia Europeană, în urma embargoului impus Rusiei, la ultima vizită în România, oficialii F.M.I. şi-au exprimat opinia despre situaţia economică a ţării ca fiind pe drumul cel bun. Acestora fie le arde de glume, fie continuă să ne creadă proşti. Despre ce economie vorbim în România? Rămăşiţele acesteia au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin drumul cel bun a economiei în ţări precum România?
A nu recunoaște că multe din proiectele de relansare economică a României, sunt în continuare puse sub semnul întrebării, înseamnă să continuăm a bea apă plată, mințindu-ne că este de fapt un elixir. Se ştie cum sunt în continuare dirijate fondurile europene, în plus trebuie menţionat şi felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic.
Nu întâmplător oficialii F.M.I. au reluat vizitele în România. În joc de această dată este chiar privatizarea Companiei Naționale Poșta Română, actualul director general declarând că un investitor de marcă a achiziționat deja dosarul de privatizare. Să ne surprindă în vreun fel că astăzi Poșta Română este cel mai mare angajator din România cu 27.000 de angajați și urmează a fi supusă procesului de privatizare? Iată doar o întrebare la care așteptăm răspuns din partea specialiștilor români, cunoscând faptul că orice privatizare în România a fost urmată de restructurări.
Adăugăm la acestea nivelul de trai al celor mai mulţi dintre români, care vine să confirme situaţia economică reală a României, afundată în datorii, cu salarii mici și impozite mărite, cu unele produse de bază scumpite, suficient cât să creeze nemulţumiri în rândul populaţiei. Deși în ultimii ani s-au promis multe, realizările sunt puţine, iar românii încep să cunoască gustul dezamăgirii.