Privatizarea C.F.R. Marfă cu multe semne de întrebare

Loading

Cândva, Căile Ferate Române erau considerate, pe drept cuvânt, a doua armată a ţării, datorită numărului mare, peste 250.000 de salariaţi, a unităţii şi disciplinei exemplare. Existau numeroase şcoli de pregătire profesională în domeniul căilor ferate, de la şcoli profesionale şi grupuri şcolare la şcoli postliceale, baze sportive, case de cultură, cinematografe, hoteluri şi chiar spitale destinate personalului feroviar.
După 1998, datorită reducerii drastice a volumului de activitate, a numirii în funcţii de decizie şi răspundere, a unor persoane incompetente, pe criterii politice, situaţia căilor ferate s-a înrăutăţit, ajungându-se la separarea în companii şi societăţi, iar astăzi la vânzare.
În urmă cu trei ani, ministrul Radu Berceanu ne liniştea în privinţa privatizării C.F.R. Marfă, care societate chipurile nu era de vânzare, ci putea fi redresată. Nu era de vânzare atunci, ne grăbeam noi să-i răspundem tot într-un editorial, ci mai târziu, după doi – trei ani când „poate va trece pe profit” sau se va alege praful definitiv. Şi am avut dreptate. Între timp  Ministerul Transporturilor s-a ocupat atât de bine de „redresarea societăţii”, încât nu a mai rămas mult până să fie tras pe „linie moartă” transportul efectuat pe calea ferată de C.F.R. Marfă. Motivul? Preţul privatizării, care a devenit unul derizoriu desigur. Chiar şi duse la fier vechi jumătate din numărul vagoanelor, deţinute de această societate, tot se depăşeşte preţul estimat pentru privatizare.
Într-o ţară normală, transporturile grele se fac pe calea ferată. La noi şoselele sunt conştient distruse cu tiruri supratonate şi nimeni de la acest minister nu se sesizează. Mai tragem de timp până nu mai rămâne nimic, nici din drumurile naţionale, nici din C.F.R. Marfă. Astăzi oricum pe calea ferată circulă tot mai multe companii private care au muşcat din cota de piaţă a C.F.R. Marfă, fără ca aceasta să mai poată rezista concurenţei. La ce se pricep deci, cel mai bine, atât cei care au condus, dar şi cei care conduc astăzi România? La distrus. După privatizarea C.F.R. Marfă oricum ar trebui şi Ministerul Transporturilor desfiinţat. Dacă statul nu mai are nimic, la ce mai trebuie minister?