În societatea contemporană, edilul local trebuie să-şi stabilească sistemul său de management dar în comparaţie cu cel din ţările dezvoltate. Doar aşa are şanse ca activitatea sa în folosul comunităţii pe care o reprezintă să aducă plus valoare. Managementul comparat este o necesitate a societăţii actuale.
Încep printr-un moto al profesorului J. Timmons de la Harvard University care spunea: „Întreabă-te mai mult cum se explică succesul şi ce merge, decât ce este greşit, nu merge sau poate fi greşit “. Astfel, managementul comparat se ocupă mai mult de studiul asemănărilor şi deosebirilor din practica managerială locală din diferite ţări.
Abordarea lui Geert Hofstede mi se pare foarte importantă. Axul concepţiei sale despre managementul comparat îl reprezintă patru concepţii sau dimensiuni. Mai întâi ar fi dimensiunea individualism/collectivism, pentru că într-o societate în care predomină individualismul legăturile dintre membrii săi sunt reduse. Fiecare îşi urmează interesele sale şi îşi urmăresc direcţiile lor de acţiune. Pe de altă parte, într-o societate în care predomină valorile colectiviste indivizii conlucrează între ei, acţiunile lor sunt în interesul grupului din care fac parte.
O altă dimensiune este cea privind distanţa puterii. Prin naştere, oamenii sunt diferiţi, ei îşi exploatează în măsură diferită calităţile mentale şi fizice. Unii devin bogaţi, alţi săraci, astfel că în timp diferenţele dintre bogăţie şi sărăcie se accentuează. Acolo unde este bogăţie este şi putere. În societăţile sau organizaţiile unde cadrele de conducere superioare menţin un grad superior de putere, subordonaţii lor nu pot lua parte la decizii. Acolo unde distanţa puterii între superiori şi subordonaţi este mică există o colaborare în luarea deciziilor ceea ce duce la performanţele muncii lor.
Trebuie evitată, ca dimensiune, incertitudinea. Trăim într-o lume în care viitorul este necunoscut şi incertitudinea este asociată cu condiţia existenţei umane. Caracteristică este tendinţa de a încerca să controleze viitorul prin reguli şi proceduri, încercându-se a se realiza previzibilol, anticipabilul, etc.
Cea de-a patra dimensiune se referă la raporturile masculinitate- feminitate. Societăţile de tip masculin tind să pună accent pe subordonare, obţinerea de bani şi indiferenţa faţă de alţii. În aceste societăţi (organizaţii), este considerat ca erou acea persoană care este un performer, un realizator plin de success, un superom. În societăţile feminine, valorile dominante pentru femei cât şi pentru bărbaţi se referă la cooperarea între oameni, conservarea mediului, importanţa calităţii vieţii. Cei oropsiţi, umiliţi, beneficiază de acceptarea opiniei publice, pe când indivizii cu reuşite deosebite sunt, adesea, suspectaţi.
Până la urmă, managementul este unul din factorii de bază care explică de ce o ţară este bogată şi alta săracă, prin analogie, de ce o primărie a realizat mai mult şi alta mai puţin. Managementul, comparat şi adaptat la condiţiile specifice din fiecare ţară poate fi o soluţie.
