Instituţia ”Primărie”, cu personalitate juridică, a avut competenţă largă în domeniul organizării şi executării mandatelor legislative, politice şi judecătoreşti pentru a asigura reglementări şi servicii pentru comunitatea orăşenească târgujiană constând în diverse activităţi precum: în sectorul industrial şi agricol, ştiinţă şi cultură, educaţie, domeniul social (sănătate publică, protecţia socială), apărare, precum şi în realizarea de echipamente de infrastructură publică: şosele, drumuri, căi ferate, amenajări teritoriale etc.
Astfel, în continuarea genurilor de documente amintite în numărul anterior, un alt tip de document pe care îl regăsim în fond îl reprezintă documentul tip „afiş” destinat să aducă la cunoştinţa locuitorilor diverse ordonanţe, regulamente, înştiinţări, apeluri, chemări, afişe electorale etc. Acestea erau aşezate întotdeauna în locuri publice pentru o cât mai rapidă şi corectă informare a locuitorilor.
Importante informaţii sunt reprezentate şi de „Regulamentele de funcţionare” care au stat la baza constituirii diferitelor servicii din subordinea primăriei, precum: regulament de igienă publică; regulament pentru funcţionarea pieţelor, târgurilor, a oborurilor ; regulament de salubritate etc.
Despre Bugetul Primăriei
„Bugetele” de venituri şi cheltuieli, însoţite în majoritatea cazurilor de „dări de seamă” asupra activităţii consiliului comunal din anul precedent reflectă modul în care au fost gestionaţi banii publici pentru realizarea unor proiecte menite să îmbunătăţească aspectul edilitar al oraşului, să ridice nivelul de pregătire cultural-educativ al copiilor şi tinerilor, să asigure sănătatea publică, paza şi ordinea etc. În anul 1831 este prezentat primul buget, în sumă totală venituri de 3451 tl şi 69 bani., Lista cheltuielilor se prezenta astfel:
-„910 simbriile maghistratului pă 7 luni de la 1-ul ian până la sfârşitul lunii iulie leat 1832 în tl şi bani; un scriitor pă lei 50 pă lună; un vătaf pă lei 50 pă lună, două slugi pă lună 15”;
-„400 – i pac simbria pă 5 luni de la 1iu agust şi până la sfârşitul lunii decembrie leat 1832 după punerea la cale ce s-au făcut acum; 250 un scriitor pă lei 50; 150 două sluge pă lei 15”;
-„120 cheria casei maghistratului, 20 pă condici, 320 cheltuiala canţelarii şi maghistratului pă un an”;
-„1681,69 – care să vor păstra în casa maghistratului sub îngrijirea celenurilor spre a se cheltui numai cu dezlegare dvorniciei în apărarea treburilor oraşului”.
În această perioadă, sursele de venit la bugetul local erau destul de sărace şi proveneau din „2034 tl şi 69 bani după aşezări şi 1414 tl zeciuiala de la patentari i cei supuşi capitaţiei”.
Despre industria orașului
Este reflectată şi industria oraşului, care în anul 1832 era compusă din fabrica pentru vase de pământ proprietatea lui Frederich Drexler şi patru cazane mici pentru produs rachiu, la care se adăuga producţia atelierelor meşteşugăreşti, care, în paralel cu activitatea de producere a unor obiecte necesare nevoilor zilnice ale orăşenilor, mai aveau ca ocupaţie şi cultivarea pământului din stăpânire. Lipsa de fonduri pentru investiţii a căilor de comunicaţie şi a nepunerii în valoare a resurselor judeţului, şi, implicit a celui mai important oraş al său, au condus la rămânerea în urmă. Astfel, după câştigarea independenţei de stat a României, aşa zisa industrializare a oraşului era compusă dintr-o fabrică de bere în care lucrau doi muncitori, una de lumânări cu doi muncitori, trei fabrici de pâne şi brutării cu zece lucrători, două tăbăcării în care lucrau 4 muncitori, două vărării cu 20 muncitori şi o povarnă, situaţie care nu avea să se schimbe nici la începutul secolului al XX-lea, când, în anul 1911, celor 8700 de locuitori ai săi, oraşul le oferea locuri de muncă în 9 fabrici şi 28 de ateliere. Dar, după cel de-al doilea război mondial, industria oraşul Târgu Jiu a început să cunoască modificări cantitative şi calitative. De la micile făbricuţe şi ateliere s-a ajuns la marile unităţi ale industriei constructoare de maşini, industriei uşoare, chimice, de prelucrare a lemnului sau a materialelor de construcţie.
Un însemnat număr de documente păstrate în fond se referă la apariţia şi dezvoltarea învăţământului public din oraşul Târgu Jiu, ale cărui începuturi datează din anul 1831, când tânărul C. Stancioivici Brănişteanu deschidea cursurile primei şcoli publice, dar şi înfiinţarea ulterioară a altor şcoli, precum a unui pension de fete, cu un curs de limbă germană sau de limbă franceză (1845), a unei şcoli de artă unde să se înveţe tâmplăria, fierăria şi săpături în lemn (1852), înfiinţarea gimnaziului real (începând cu anul 1890) etc. (va continua).
Cristina Vasiloiu
