Prima carte gorjeană despre „Memoria Holocaustului”

Holocaustul reprezintă un eveniment unic în istoria umanităţii, care a subminat valorile şi credinţele fundamentale ale civilizaţiei noastre şi a ridicat noi întrebări la adresa societăţii. A fost mult timp un subiect tabu, despre care nu s-a discutat în mod deschis, dar asupra căruia în ultimii ani tot mai mulţi istorici şi cercetători şi-au îndreptat atenţia. Astăzi, mai mult ca oricând, abordarea tematici Holocaustului reclamă imperios lecţia asumării istoriei de către tânăra generaţie.

Profesorii Andrei Popete-Pătraşcu şi Gheorghe Nichifor au editat de curând o lucrare despre problematica Holocaustului, prima din judeţ de acest gen, din materialele realizate şi prezentate de elevii Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, în cadrul lucrărilor Sesiunii de comunicări „Ziua Holocaustului – 9 octombrie”, sub diferite forme: lecturi ale unor materiale informative şi prezentarea unor imagini sugestive din perspectiva abordării tematice a Holocaustului (clasa a X-a), note de călătorie (clasele a X-a şi a XI-a), impresii a ceea ce a reprezentat în viziunea lor drama poporului evreu (clasa a XII-a), precum şi ecourile pe care activitatea desfăşurată la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” a avut-o în mass-media locală şi regională. Este vorba despre o întrepătrundere de activităţi care să dea o altfel de imagine, mai dinamică, în sensul acestor vremuri, a ceea ce a însemnat Holocaustul.

O carte necesară
Lucrarea, intitulată sugestiv Memoria Holocaustului, a apărut la Editura Arves din Craiova, sub egida Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, cu sprijinul Asociaţiei Elevilor şi Părinţilor Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu.
Prin demersul lor, de a organiza o activitate de comemorare a victimelor Holocaustului, în cadrul Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, coordonatorii acestei cărţi au avut în vedere, înainte de toate, aşa cum ne-a mărturisit prof. dr. Gheorghe Nichifor, o dezbatere teoretică cu privire la ideologiile care au susţinut această manifestare rasială şi apoi o componentă practică ce avea să implice elevii în realizarea de materiale documentare cu privire la această problemă extrem de importantă a istoriei.”
Vorbim aşadar despre filele negre ale istoriei, despre drama unui popor însângerat, a cărui „soluţie finală” era aclamată cu vehemenţă de către ideologia nazistă, iar autorii cărţii „Memoria Holocaustului”, surprind tocmai această dimensiune a fenomenului numit Holocaust.
„Ne preocupă astăzi, spune şi tânărul istoric Andrei Popete-Pătraşcu, responsabilizarea tinerei generaţii la dramele istoriei, dar şi implementarea unor valori care în trecut au fost subminate. O lecţie despre puterea toleranţei este oricând binevenită, cu atât mai mult, cu cât aceasta se adresează celor tineri prin teme ce pun în dezbatere combaterea discriminării, promovarea respectului şi înţelegerii reciproce la umanism, definit prin valorile lui fundamentale.”
Impresionante sunt şi mărturiile elevilor de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” care au vizitat lagăre de concentrare şi lagăre de exterminare: „Cu cât mă apropiam mai mult de lagărul de la Dachau, mă apăsa mirosul de durere şi suferinţă. Zidurile înalte şi masive acaparau poarta de oţel pe care era inscripţionat mesajul „Arbeit Macht frei”. Pentru cei mai mulţi care au văzut acest mesaj poarta s-a închis pentru totdeauna. Am intrat într-o curte imensă, învăluită într-o mare de praf în care a fost vărsat mult sânge. Sufletele celor morţi parcă pluteau printre particulele de praf.” (Andreea Cristina Truşcă)
Holocaustul, se afirmă în lucrarea coordonată de cei doi istorici, nu poate accepta o definiţie concretă, o denumire extinsă sau o explicaţie logică, măcar de ordin politic; este un episod dintr-un masacru în masă, dintr-un film în care specia umană „s-a ridicat” la nivelul animalelor. Cine sunt victimele? Un popor,  câteva milioane de oameni a căror unică greşeală a fost să se nască. Să se nască într-un trecut întunecat, încă zbuciumat în prezent şi să fie obligaţi, prin prisma acestui fapt, să îndure entropia unui conducător tiran, produs al epocii sale.
Privind din exterior, putem spune că Holocaustul reprezintă fuziunea între cele două substraturi profunde ale omului: gena violentă, o violenţă sălbatică la Adolf Hitler care există şi se manifestă sau se atenuează la fiecare dintre noi şi gena suportabilităţii, cealaltă extremă, o rezistenţă de necutremurat la suferinţă a evreilor care, deşi în mijlocul unor atrocităţi dictatoriale aveau puterea mereu de a se încrede într-un viitor liber.
De fapt, Holocaustul a fost scena deschisă unde s-a jucat spectacolul macabru al celor două identităţi umane, a duplicităţii firii, a violenţei nestăpânite şi sfâşietoare cu cea a rezistenţei şi puterii omului de a suporta şi de a lua parte la propriul masacru.