Presa gorjeană în perioada comunistă (V): Despre învăţământul epocii şi propaganda de partid

Loading

În primele decenii ale comunismului românesc, în Gorj au apărut mai multe publicații cum ar fi LIBERTATEA GORJULUI-foaie de informație și luptă socialistă a Partidului Social-Democrat din Gorj care a apărut cu intermitențe până în 1949, GORJUL LIBER-organ al Comitetului Raional PMR și Comitetului Provizoriu Județean (1950-1955) și STEAGUL NOSTRU, organ al Comitetului Raional PMR și al Sfatului Popular raional (1952-1959 și 1964-1968).

Presa gorjeană a vremii acorda spaţii largi informaţiilor despre învăţământ
Presa gorjeană a vremii acorda spaţii largi informaţiilor despre învăţământ

Informaţiile despre învăţământ prezente în presa vremii trebuie citite în cheia celor întâmplate în acest sector. Încă din 23 martie 1945 se trecuse la gimnaziul unic de patru ani, deschis tuturor copiilor  care absolviseră cursurile şcolii primare de patru ani. În iarna anului 1946 s-a declanşat campania naţională de lichidare a analfabetismului, o problemă încă majoră la vremea aceea în România. După cele anunţate inclusiv în presa centrală, campania avea ca obiectiv alfabetizarea populaţiei active, între 16-56 ani, neştiutoare de carte şi ea a fost declarată ca încheiată în 1956, deşi nu rezolvase toate problemele.
Învăţământul românesc intrase într-un veritabil regres după 1948. Cursurile gimnaziale şi liceale de 8 ani erau reduse la  o şcoală medie, cu durata de 4 ani, redusă apoi la 3 ani, prin Decretul nr 56/1951, ca în URSS. Învăţământul românesc superior era constituit începând cu anul 1948 din facultăţi, universităţi, institute de învăţământ superior tehnice, agricole, industriale, pedagogice, artistice, din nou după model sovietic, cu o durată între 2 şi 5 ani. Avem însă şi o mare realizare a epocii, aproape toţi copiii de vârstă şcolară merg la cursurile primare.

Preocupări pentru şcoli

Ziarul GORJUL LIBER alocă spaţii considerabile învăţământului. Astfel, în vara anului 1952 din acest ziar aflăm despre preocupările conducerii de partid pentru pregătirile noului an şcolar. Dintr-un articol cu asemenea temă aflăm că”Pentru pregătirea noului an şcolar secţiunea învăţământ a raionului Tg-Jiu a încheiat contract cu întreprinderile regionale de construcţii Gorjul. Acestea au trimis în comunele raionului echipe care să facă repararea şi curăţenia şcolilor. Multe din aceste şcoli, exemplu cele din Vădeni, Curtişoara, sunt deja gata.
Sunt însă multe şcoli care au terminat curăţirea fără a mai aştepta venirea echipelor. Exemplu sunt şcolile din Sâmbotin şi Drăguţeşti, Bâlta şi Schela, dovedind prin aceasta grija cadrelor didactice pentru buna organizare şi desfăşurare a învăţământului.
O deosebită grijă s-a văzut la conducerea şcolii din Leleşti care a amenajat şi localul de internat ce va funcţiona pe data de 1 Septembrie. Tot în această şcoală, prin grija directorului Grigoroiu Ioan, s-a făcut aprovizionarea cu lemne încă de pe acum, iar pentru cantina internatului se îngraşă 3 porci mari.
La şcoala din Saşa, cadrele didactice, având sprijinul efectiv al deputaţilor, au procurat tot materialul necesar construcţiei a încă 2 săli de clasă, iar şcoala elementară din Valea Mare, datorită muncii şi sprijinului efectiv al cadrelor didactice Buzuloiu Vasile, Smeu Paraschiva, Cocheci Constantin, Vâlceanu Grigore, a devenit şcoală model pe întreg raionul…”
Şi în alte numere de ziar aflăm noutăţi despre pregătirile pentru noul an şcolar 1952-1953. Chiar dacă unele informaţii pot fi exagerate, urmărim exemplu de la Leleşti unde ba erau 3, ba erau 4 porci pentru masa elevilor din internat, ne dăm seama că autorităţile aveau o preocupare constantă pentru şcoli. Din numărul 181 al publicaţiei, ziar datat 25 iulie 1952, din articolul „ Pregătiri pentru deschiderea noului an şcolar”, aflăm următoarele: „Secţiunea de învăţământ s-a îngrijit de angajarea a două echipe de zidari şi zugravi ai cooperativei „2 Octombrie” care merg din şcoală în şcoală executând toate lucrările necesare. 40 de şcoli elementare au fost complect amenajate.”  Prin contribuţia comunităţii au fost amenajate multe şcoli din judeţ. În materialul citat, semnat de corespondent V. Dumitrescu, ni se spune că învăţătorul Nicolae Pătrăşcoiu reuşise să mobilizeze eforturile cetăţenilor din Sâmbotin, rezultatul fiind că toate şcolile din această comună erau pregătite pentru un nou an şcolar. Acelaşi lucru se întâmplase şi în alte localităţi, inclusiv la Leleşti, doar că articolele apărute în vara anului 1952 erau contradictorii în privinţa informaţiilor oferite.