În primele decenii ale comunismului românesc, în Gorj au apărut mai multe publicații cum ar fi LIBERTATEA GORJULUI-foaie de informație și luptă socialistă a Partidului Social-Democrat din Gorj care a apărut cu intermitențe până în 1949, GORJUL LIBER-organ al Comitetului Raional PMR și Comitetului Provizoriu Județean (1950-1955) și STEAGUL NOSTRU, organ al Comitetului Raional PMR și al Sfatului Popular raional (1949-1959 și 1964-1968). Comuniştii considerau presa o armă de temut.
Încă din secolul XIX, Karl Marx considera că presa nu trebuie să fie un simplu reproducător de ştiri ci un instrument de educare, de formare a conştiinţelor, de obţinere a unor reacţii, de obligare a oamenilor să ia atitudini. În viziunea lui Marx, presa trebuia să joace un rol important în revoluţia care avea să „le redea muncitorilor existenţa“ şi să le aducă bunăstarea şi statutul de factor de decizie asupra propriei vieţi. Dacă la timpul acela, Marx mergea pe ideea că ziarele, cu o răspândire relativ modestă în acele vremuri, puteau şi trebuiau să influenţeze ideologia elitelor: intelighenţia, comercianţii şi oamenii angajaţi în servicii iar aceştia trebuiau să transfere mai departe muncitorimii şi ţărănimii „adevărurile“ aflate în ziare, din momentul obţinerii puterii de către comunişti în secolul XX toate s-au subsumat ideologiei de partid.
Numărul din 10 mai 1953 al ziarului STEAGUL NOSTRU se deschidea cu un citat din I.V.Stalin pe aceeaşi temă: “Presa este cea mai puternică armă cu ajutorul căreia partidul vorbeşte clasei muncitoare în fiecare zi, în fiecare ceas, în limba lui, în limba care-i este necesară. Nu există alte mijloace pentru a stabili legături spirituale între partid şi clasă, nu există alt aparat atât de elastic”.
Armă puternică de luptă
În numărul 223 din 10 mai 1953 al săptămânalului STEAGUL NOSTRU, materialul de bază se numea “Presa comunistă-armă puternică în lupta pentru pace şi socialism”. Reţinem un fragment din acest articol care spune multe despre ideologia comunistă din vremea respectivă:”Învăţând din glorioasa experienţă a presei sovietice şi din experienţa presei noastre centrale în frunte cu “Scânteia”, ziarul “Steagul nostru” a căutat să aducă o importantă contribuţie la educarea oamenilor muncii din raionul nostru şi la mobilizarea lor în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor de plan din anul acesta, anul hotărâtor al realizării cu succes al primului nostru plan cincinal. Ziarul “Steagul nostru” a susţinut în coloanele sale munca plină de avânt depusă de muncitorii din fabrici şi întreprinderi şi de ţăranii muncitori de la sate. În ziar a fost popularizată larg importanţa aplicării metodelor înaintate sovietice de muncă şi ale stahanoviştilor noştri, precum şi felul cum întrecerea socialistă pentru îndeplinirea planului înainte de termen a căpătat zi de zi un caracter tot mai larg, lucru ce a făcut ca succesele muncitorilor din întreprinderile şi fabricile raionului să fie tot mai mari în fiecare zi”(Steagul Nostru, anul IV, nr 223, 10 mai 1953).
Semn că lumea era “pătrunsă” de aceste înalte adevăruri, citim în numărul următor un articol intitulat „Învăţând din presa noastră am devenit stahanovistă” unde Aurelia Rotaru, stahanovistă la Fabrica de Confecţii Târgu-Jiu, scria: „Mă voi strădui cu mai multă tărie să studiez şi să aplic învăţămintele care se desprind din articolele publicate în presa noastră comunistă, să contribui cu mai multă putere la construirea socialismului în ţara noastră”.
Un concurs din alte vremuri
În numărul 219 din aprilie 1953, STEAGUL NOSTRU anunţa un concurs literar propus de ziarul “Înainte” şi filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor pentru “orice om al muncii”. Temele ce trebuiau tratate erau următoarele: Aspecte ale luptei muncitorilor din fabrici, uzine, şantiere, pentru îndeplinirea cincinalului în patru ani; Despre viaţa stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie; Aspecte ale luptei ţărănimii muncitoare pentru demascarea elementelor chiabureşti; Din viaţa pionierilor sau elevilor ş.a. Iată la ce trebuia să se rezume literatura acelor ani într-un judeţ unde trăiseră şi creaseră Alexandru Ştefulescu, Tudor Arghezi şi mulţi alţii.
