Precedentul ucrainean

Loading

Românii au privit cu vădit interes, dacă ne uităm la ratingul făcut de televiziunile de ştiri, criza ucraineană din prima până în ultima zi. Se pare că lucrurile nu sunt pe atât de limpezi pe cât se spune iar “revoluţia” ar putea fi doar o “lovitură de stat”. Din postura de spectatori neutri lucrurile sunt destul de simple, “poporul” a fost iar în stradă iar în lumea contemporană el decide dacă nu prin vot, măcar prin ieşirea în stradă.
Doar că ar trebui să privim mai cu atenţie lucrurile scăpate de sub control de la Kiev pentru că în ultimul deceniu şi România a trecut prin procese similare. Mai exact, “revoluţiile portocalii” au trecut şi pe la Kiev şi pe la Bucureşti, eşecuri răsunătoare la vremea lor din moment ce au fost înlăturate prin vot popular. Doar că la Kiev lucrurile sunt mult mai complicate iar pe această ţară se dă o veritabilă bătălie între Rusia, care încearcă să revină la statutul de superputere, şi Vest, inclusiv americani, care constant strâng cercul în jurul Moscovei. În Ucraina, chiar dacă lucrurile par să se fi lămurit, vom avea şi în perioada următoare lucruri imprevizibile.
Cât despre România ar fi de dorit ca precedentul ucrainean să se fi oprit la venirea şi înlăturarea “portocaliilor”, deşi exponentul de frunte al acestora, preşedintele Traian Băsescu, ne conduce bine mersi de zece ani. Şi cum exponenţii celor două aripi din USL, Socială-Victor Ponta şi Liberală-Crin Antonescu, se împărtăşesc în secret la Traian Băsescu lucrurile nu sunt deloc lămurite. Politicienii români ar trebui să se uite cu mare atenţie spre Kiev şi să nu repete greşelile de acolo pentru că gradul de suportabilitate al populaţiei a fost depăşit de foarte mult timp.
Şi apropo de similarităţi, Crin Antonescu vorbea de o foarte posibilă schimbare de Guvern după alegerile prezidenţiale din toamnă. Cu siguranţă vom avea o reaşezare a majorităţii guvernamentale după spargerea USL şi cu implicarea viitorului preşedinte. Oamenii din spatele evenimentelor, şi ne uităm tot spre Cotroceni, au regizat deja mitinguri la Bucureşti, proteste ale minerilor la Târgu-Jiu ş.a. Acestea nu au reuşit pentru că nu au suport popular dar dacă vor avea în viitor?