(Unde???, … la Bumbeşti Jiu, în vremea domniei lu’ Împăratu’)
Am crezut cu toată tăria în colaborare, am încercat să contribui după puteri şi competenţă, cu vorba şi cu fapta la activitatea de ….administraţie publica locală. Am crezut şi mai cred, încă, în oameni, în frumuseţea lor sufletească, în faptul că dincolo de generozitate, altruism şi bune intenţii există nevoi materiale imediate, acute şi stresante care necesită soluţii pe măsură, eficiente şi imediate. Şi atunci, de ce trebuie să ne autoflagelăm, să ne facem nouă şi altora viaţa mai grea decât este ea de fapt? … Când s-a născut meschinăria şi avariţia, chiar mai mult, pofta după bunul altuia? Tot eu răspund! De când omul s-a despărţit de maimuţă.
A plecat de lângă ea, dar nu cu mâna goală. Şi-a însuşit beteşugurile ei pe care le-a adaptat la … economia de piaţă. Unora le este frică să nu piardă cumva, ceva ce… nu au avut de drept niciodată, iar pentru asta, dacă te apropii prea tare să le atragi atenţia, muşcă, scuipă, stuchesc ca mâţele, dau din picioare, cică îşi apără dreptul lor de… competenţă, menirea lor.
Pe mine încearcă să mă umilească spunând că trăiesc într-o altă lume. Mi-ar plăcea să vieţuiesc printre oameni care dau bună ziua când trec pe lângă tine, zi de zi şi nu doar în ajun de campanie electorală. Îmi plac oamenii când zâmbesc. Bă, mi-ar plăcea să trăiesc într-o altă lume, mai curată la suflet, măcar.
Nu confundaţi !
Poate că sunt un idealist, dar sunt cu picioarele pe pământ şi-mi place să studiez dinamica contextelor sociale, aplicând în acest sens o cale simplă de analiză. Şi, ce constat? Că nesimţirea unora, prin acţiunile pe care le practică, derivă din spaţiul liber pe care ceilalţi îl lasă, urmare a tratării cu bun simţ a unei situaţii, prin definiţie, jenantă pentru celălalt.
Scara valorilor, solidaritatea şi loialitatea s-au dus pe pustii. Recomand întoarcerea valorilor morale, de grup sau individuale, ca fiind o şansă reală pentru marea majoritate. Pe restul nici dracul din toaia verde nu-i mai vindecă. Cică sunt vizionarii noştri, ai ţugulanilor cărora ne vor binele … cu de-a sila. Apropo de bine! Să vă spun stimabilii şi puţinii mei cititori un banc scurt (că altfel depăşesc spaţiul pe care oricum nu-l plătesc că sunt sărac şi nici contract de colaborare achitat de la buget n-am semnat. În schimb, pe mine mă întreabă lumea de vorbă, iar eu le răspund).
Cică ,, menitu’’’, alesul şi ţugulanu’ se întâlnesc cu Dumnezeu care-i întreabă ce mai fac. Cel care era primul răspunde ,,Binee, Doamne!’’, iar D-zeu îi prooroceşte să aibă parte numai de bine. Al doilea răspunde tot cu bine la care D-zeu spune: ,,No apoi binele l-a luat primul, tu ce vrei?’’,,- Dar eu?’’ , zice el . Tu atunci să rămâi cu darul.’’ Când ajunge ţugulanu’, D-zeu îl ia scurt: ,,Bă, binele la luat primul, darul al doilea , tu ce mai vrei?’’ ,,-Aoleu Doamne!!’’ Şi D-zeu îi spune ,,De acord , tu rămâi cu aoleu!’’ …
Ei sunt ,,meniţi’’ să ne facă nouă zile fripte de parcă n-am avea şi aşa destule. Nu vor decât să ne pună piciorul pe gât atunci când, indisciplinaţi ce suntem, nu ne-am dori decât… respect.
…Şi când veţi vrea să discutăm serios, să-mi spuneţi! Până atunci vă rog să luaţi în calcul cele de mai sus ca pe un pamflet,… sau luaţi-l cum vreţi!
