Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial » Povestea drobului de sare

Povestea drobului de sare

Submitted by on 23 November 2017articol citit de 448 ori | No Comment

Dacă ar fi să ne luăm după vreo câteva zeci de organizații neguvernamentale care fac politică sau sunt interfața obscură a unor instituții din statul român, sau după unele confederații sindicale care apără orice altceva decât interesele salariaților, la sfârșitul acestei săptămâni va fi prăpăd, toată lumea va fi în stradă. Milioane și milioane de români vor sări să apere judecătorii și procurorii de obligația de a răspunde pentru faptele lor sau de consecințele unor întâlniri cu infractorii, și, în subsidiar, pentru salariile lor care nu scad dar nu cresc așa de mult cum ne-am dori cu toții. Dacă nu ar fi tragic, aproape că penibilul situației a atins cote paroxistice, ieșirea în stradă ar trebui să se facă pentru ”onoarea nereperată” a Luluței, cel mai puternic politician român de după Revoluție și nu este nici o greșeală, și pentru păstrarea unor privilegii neconstituționale ale Justiției.
Desigur, România înregistrează poate cea mai slabă guvernare a PSD-ului din toată istoria sa dar nu trebuie să neglijăm circumstanțele în care se face aceasta și faptul că economia se încăpățânează să crească iar locurile de muncă se înmulțesc considerabil. Cu un președinte ostil la Cotroceni, cu societatea civilă confiscată de organizații cu finanțare netransparentă, cu un uriaș aparat media care repetă ”în buclă” doar ce spune DNA-ul pentru că altfel patronii instituțiilor media vor păți ca Voiculescu și Ghiță, este greu să te gândești la guvernare. Pe acest fond, absolut toate deciziile guvernamentale au fost blocate pe seama unor pericole, cele mai multe inventate, gen ”drobul de sare”. Absolut toată mass-media exploatează ”fricile” românilor de am ajuns un popor de speriați și de anxioși, de la un strănut vedem o nouă glaciațiune și tot așa.
Din nefericire, lipsa eficienței guvernamentale se răsfrânge asupra tuturor românilor care continuă să aibă cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, deși practic pe guvernările aceluiași partid s-au dublat salariile, și cele mai mici pensii și dacă nu ar fi ajutoarele de la rudele din străinătate mulți dintre noi nu ar supraviețui. Paradoxal, nu acestea sunt motivele de ieșit în stradă, pe românii îi interesează păstrarea privilegiilor magistraților și profitul multinaționalelor…și alte prăpăstii.
Niște ”baroni sindicali” uitați în funcții de mai bine de două decenii nu se întreabă nici un moment de ce salariații de la privat sunt abuzați zilnic de patroni, aceștia nu au voie să facă nici măcar un sindicat cum e în lumea civilizată, ei se bat pentru drepturile patronilor(de regulă firmele străine). Chipurile ne luptăm pentru pensiile din Pilonul II dar nu spunem că salariatul român a fost furat pe Pilonul II de mii de lei, practic când vom ieși la pensie vom lua praful de pe tobă. Liderii marilor confederații au însă alte interese și sunt stăpâni pe un sistem piramidal care nu-i va schimba până la moarte.
Am lăsat la final problema trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat care a stârnit atâta patimă. În hățișul legislativ al statului român vor fi probleme după 1 ianuarie 2018, vor fi imbecili care vor încerca să speculeze toate slăbiciunile legislative ca să facă rău, dar românii nu vor pierde la salarii și pensii. De fapt, liderii de sindicat spun deja asta, în aparițiile televizate nu mai spun de scăderi ci de faptul că nu sunt măririle de 25%. Una peste alta, toți românii au dreptul și poate motivele să protesteze, doar că drepturile unora să nu afecteze pe ale celorlalți. Adică să dai jos un guvern pentru a se instala jalnicul Ludovic Orban și clica lui de ”amazoane” introduse în politică de Traian Băsescu este cam mult, chiar și pentru România!

 

 

Leave a comment!

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at.