Adevărata problemă a României nu este economia, care, în sine, nu ar merge atât de prost, luând în calcul ajutorul din partea Fondului Monetar Internaţional şi Uniunii Europene. Problema nu este nici la câinii maidanezi, nici la minerii de la Roșia Montană, ci la clasa politică, la actualul guvern (vezi U.S.L.) şi la preşedintele demis de o majoritate, dar încă „jucător” prin semnarea unui act de coabitare.
Să nu uităm, chiar dacă încă nu se pun în practică, există la ora actuală în România un set de măsuri şi programe pentru reforma sistemului economic, condiţie impusă de instituţiile internaţionale, dar cine are timp pentru aşa ceva? Degeaba există şi finanţare şi programe pentru reformă, dacă nu avem şi politicieni care să distribuie banii şi să aplice măsurile.
În timp ce analizele internaţionale sunt optimiste, nici nu ar avea cum altfel, consultanţii financiari români au ajuns la un grad ridicat de pesimism, folosind expresii şi sintagme ce nu au nimic în comun cu limbajul tehnic: „economia este din nou în depresie” sau „supravieţuirea este starea care defineşte în continuare anul 2013 din perspectiva economică”.
Am primit și răspunsul din partea cabinetului de la Palatul Victoria: „În ciuda riscurilor de implementare a noilor programe de redresare, mai ales în plan fiscal, în condiţiile în care economia s-ar putea contracta cu 6% în acest an, credem că programul României cu FMI îmbunătăţeşte şi în continuare perspectivele ţării pe termen mediu.” Concluzia? Se poate vorbi despre „măsuri luate pentru conservarea principalelor funcţii vitale ale economiei, aflată în plin proces de hibernare, reducându-şi consumul, până la nivelul de supravieţuire şi aşteptând vremuri mai bune, atât pe plan naţional, cât şi european.” Cu alte cuvinte, politica practicată de guvernele Boc şi Ungureanu continuă.
Dacă un astfel de răspuns va adus lămuririle necesare înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Nu am devenit peste noapte nici mari iubitori de animale, nici ecologiști, nici solidari cu românii greu încercați. Pentru mine, o astfel de abordare nu face decât să arate lipsa de atitudine şi interes, atunci când vorbim de economia românească.
