Se afirma pertinent la un moment dat, că istoria „are prostul obicei să se repete”. Nimic mai corect, doar dacă istoria nu este aceeași. Iar în cazul celui mai important partid politic postcomunist, Partidului Social Democrat, în ciuda primenirilor la față, a schimbărilor de lideri, mesaje și direcții politice, ceva a rămas neschimbat: România!
La ora când scriem aceste rânduri, în PSD apele s-au liniștit, contestațiile împotriva președintelui Liviu Dragnea și-au pierdut ecourile, iar partidul și-a reluat disciplinat direcția cunoscută de cei, doar câțiva, „inițiați” ai camarilei teleormănene.
Cu poziția consolidată în partid, în ciuda vehemențelor de pe margine, ieftine și prost orchestrate, Dragnea și-a impus voința, iar ceilalți s-au conformat. Atât președintele partidului, cât și membrii acestuia, fie ei mai mari sau mai mici, au învățat se pare, cu toții, lecțiile din trecut, evitând să riște chiar și accidental vreo „ejectare”. Așa cum ne așteptam, nu doar că din PSD nu pleacă nimeni de bună voie, mai mult, dacă interesele partidului o cer, este acceptată și lustrarea și furcile caudine, totul pentru viitorul partidului.
Cât despre doamna Viorica Dăncilă, ce ar mai fi de spus? Nu va fi ultimul premier slab al României, dar este prima femeie care ocupă această funcție. Da, ne-am fi dorit poate unii dintre noi, o altă femeie premier, dar nu suntem noi decidenți. Fără să fie o persoană influentă în partid, dar disciplinată, născută în Teleorman și darnică în donații pentru campaniile electorale PSD, doamna premier, ocupă astăzi și cea de-a doua funcție în formațiunea politică a celor trei trandafiri, upgradați iată, pe măsura vremurilor. Și da, la cum se manifestă politica pesedistă în România de azi, trandafirii ăștia par criogenați, adică nu pentru toate buzunarele și rezistenți pentru o perioadă lungă de timp.
Politica economică și fiscală a României este în cușcă, la zoo. Sănătatea și învățământul sunt încă la asamblare, decapare și vopsire. Agricultura în mâinile lui Daea, industria vândută la fier vechi, iar turismul la cheremul unor hotelieri, fără mic dejun inclus. Toate acestea răvășite pe-o masă a tăcerii celor mai mulți dintre noi, în mijlocul căreia tronează sub o cupolă de sticlă, cei trei trandafiri criogenați. Iar pentru ca tabloul să fie complet, împrejurul mesei o sumedenie de hashtaguri în care nici cei care și le-au lipit pe gură nu mai cred.
P.S. Trandafirii criogenați rezistă!
