Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Pictură a cuminţeniei liturgice

Pictură a cuminţeniei liturgice

Submitted by on 5 May 2010articol citit de 1,219 ori | No Comment

Într-un Muzeu de Istorie operele de artă îşi găsesc un teren propice pentru punerea în valoare

Prin capodoperele brâncuşiene, cu care marele hobiţean a înnobilat fruntea judeţului nostru,acesta a căpătat o invidiată faimă referenţială în viaţa spirituală, naţională, europeană şi mondială. Şi pentru acest motiv, mulţi artiști plastici (români şi nu numai) vor să-şi înscrie în curicullum vitae măcar o activitate expoziţională în Tg-Jiu.
Cu excepţia (nejustificată) a ultimilor ani,astfel de evenimente spirituale au avut loc în municipiul şi judeţul nostru.
Reluând tradiţia,zilele trecute,în prezenţa domnului preşedinte Ion Călinoiu şi a unui relativ numeros public iubitor de artă, Horea Paştină, număr de marcă în pictura românească,şi-a poposit o parte din opera sa picturală pe ospitalierele simeză ale Muzeului de istorie „Alexandru Ştefulescu” din municipiu nostru.
Lucrările expuse plac şi, de cum intrăm în expoziţie, judecata de gust ne opreşte şi apreciază instantaneu, antrenându-ne privirea şi atenţia spre ilizionismul ponderat al griurilor saturat-colorate, în tonul surdinizate, savant elaborate, susținând suprafeţe mari cu jocuri tonice, vibrate cromatic, în faţa cărora emoţia artistică învăluitoare face trimitere la patos religios, la extaz,la sentimentul procurat de o pictură cu evidente note bizantin-meditative, ca şi post moderniste, profunde, poetice şi filozofice, unind (deductiv şi fără delimitări), cu naturi statice inspirate, în general, din Noul Testament, subiecte care se abandonează în spaţii reale şi ireale, terestre şi celeste.
Fără conflicte între lumină şi întuneric, fără stridenţă, dinamică,dramatism (chiar terifiant) şi mult –căutata noutate a artei promovate, mai ales, după debutul secolului XX, cuminţenia liturgică a rafinamentului reconfortant al picturii lui H.P. (ardeleanul din oraşul Marii Uniri, convertit în bucureştean) demonstrează că tradiţia poate încă să dea strălucire artei şi mai are multe de spus, arta lui H.P., fără emfază şi afectare, trimite spiritul în zone ale extazului, conducându-ne (firesc şi metodic) atenţia în arealul judecăţilor de valoare,care operează doct cu elemente ale gramaticii picturale, cu morfologii şi sintaxe ale lucrărilor de artă, prin folosirea punctului (făcând trimitere chiar la poantilism), aliniei, a formei, tuşei, petei cromatice vibrate, etc. care,în compoziţii (în general, statice şi deschise), cu armonii, dominante, ritmuri (care, în plăcerea tratării cromatice a suportului, evidenţiază centre de interes, echilibru, etc.) pe care artistul le convoacă în laboratorul său de creaţie, în liniştea atelierului ca,în final,să definească o tehnică de bijutier, adunând pe suprafeţe (în general, mari) elemente de care o pictură are nevoie încât „nu i se mai poate adăuga sau scoate nimic fără a-i dăuna” (H. Wolffin).
Prin performanţele tehnice, învăţăcelul marelui Alexandru Ciucurencul, H.P. demonstrează un solid sistem de gândire în conceperea spaţului plastic, amprenta personală conturându-i stilul uşor de recunoscut (ca al marilor creatori), multele expoziţii (personale, de grup şi naţionale) fiind sonore acte de cultură, în contrast cu aparenţa sa psihică introvertită. Căutând frumuseţea efemerului, opera sa opreşte clipa din inexorabila trecere a toate, atrăgându-ne atenţia şi etalând frumuseţea şi cuminţenia unor subiecte chiar banale, care ne pot îmbogăţi spiritul, motiv pentru care, cu convingere spunem că expoziţia are un caracter tonifiant, etalează talent şi cultură artistică, motive pentru care o recomandăm pentru a fi vizitată.
Marin Colţan

Comments are closed.