Potrivit unor statistici mai mult sau mai puțin corecte, câteva milioane de români viețuiesc și muncesc în afara granițelor. Doar câteva sute de mii dintre aceste milioane au descoperit brusc că sunt cetățeni români și s-au năpustit peste secțiile de votare în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Deși evenimentele au trecut iar românii noștri plecați în străinătate nu au devenit nici mai deștepți, nici mai bogați și nici mai respectați acolo unde lucrează, politicienii dâmbovițeni au început să îi folosească ca masă de manevră. Astfel, pentru că Diaspora votează Dreapta, politicienii de această culoare de la București amenință Guvernul și țara cu supărările sau frustările celor plecați afară. Rezultatul? Diaspora riscă să devină un ”bau-bau”, poate nevinovat, care va cumula oprobiul public în țară și este greu de crezut că pe măsura trecerii timpului va mai însemna ceva, mai ales dacă politicienii susținuți de aceasta nu se vor ridica la înălțimea așteptărilor.
Diaspora are deja probleme majore, votul din 2009 prin care au impus românilor un președinte contestat de o largă majoritate în 2012 dar și scăderea abruptă a aportului valutar în ultimii doi ani. Cred că nu se iluzionează nimeni din Diaspora că politicienilor din România, indiferent de culoarea politică, le pasă cu adevărat de amărâții care au fost acceptați în Occident ca să facă muncile cele mai de jos pentru cetățenii acelor state. Au devenit importanți prin banii care îi trimit acasă și cam atât, până și la nivel oficial se recunoaște acest lucru. Dar această Diasporă nu este respectată în țară și, mai ales, în afara țării, uitați-vă cât de urât vorbesc de români francezii, englezii și toți ceilalți. Și tare îmi e frică că nici măcar momentul 16 noiembrie 2014 nu a adus respectul care s-ar fi cuvenit pentru spiritul cetățenesc, am fost doar pata de culoare și autorii unui nou moment penibil, fără să mai conteze dacă oamenii din stradă mai au sau nu vreo vină.
Diaspora se află într-un moment foarte important, ori vorbește clar și nu prin intermediul unor politicieni contestați, sau se retrage din politica dâmbovițeană. Altfel, eșecul politic previzibil și repetabil de la București din ultimul sfert de veac va fi pus pe seama celor care și-au luat soarta în mâinile proprii și au ales calea pribegiei.
